UMBRIȚĂ s. f. Diminutiv al lui umbră. Dar la umbrița de stejar Simțeam cum somnul blînd mă jură.BENIUC, M. 138. Inima mea-ți rămîne, Ia-o tu ș-o pune bine, Ș-o sădește în grădină În grădină la umbriță, Și-i du apa cu guriță. HODOȘ, P. P. 213. Sub umbrița lor Cine se umbrește? TEODORESCU, P. P. 49.