URSOAICĂ¹, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie. Gruia Dudău trage ursoaica de lanț. STANCU, D. 182. Ne-a împrăștiat furtuna tocmai cînd dăduserăm peste ursoaică. GALACTION, O. I 50. 2. Coș mai mic, care trage fumul de la o sobă lăturalnică și-i dă drumul într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pămînt, construit deasupra cuptorului, prin care trece fumul (v. ursoaie). Nu-i un hogeag; e o zidire piezișă care se cheamă «ursoaică» în Țara-de-Sus. SADOVEANU, F. J. 598. Văzui de departe fumul de la ursoaica caselor noastre. GANE, N. II 120. 3. Stîlp sau bîrnă de susținere la o clădire; ursoaie.