vitamină s.f. (biochim., farm.) Nume generic dat unor compuși organici, cu structură complexă, relativ stabili, a căror sinteză organismul nu o poate face, care sînt indispensabili vieții și care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. ◊ Vitamina A = compus liposolubil, prezent în ficatul și în untura de pește, în unt, în gălbenuș de ou și, sub formă de provitamină (caroten), în unele vegetale, a cărui lipsă cauzează tulburări oculare, tegumentare etc. Vitamina B = complex de substanțe de importanță esențială pentru viață (aneurina, riboflavina, amida acidului nicotinic, adenina, acidul folie, biotina etc.) care nu sînt înrudite chimic, dar toate sînt solubile în apă și sînt componente ale unor coenzime. Vitamina C = substanță foarte răspîndită în fructe și în legume, care activează metabolismul celular; acid ascorbic. Vitamina D = grup de substanțe liposolubile, prezente în organele animale, în untura de pește, în unt, în lapte, în gălbenuș, cu rol esențial în asimilarea calciului și a fosforului alimentar. Vitamina E = substanță liposolubilă, prezentă în plantele verzi, în cereale, în ficat, în gălbenuș, cu rol important în procesele biologice de reproducere. Vitamina F = grup de acizi grași nesaturați, a căror lipsă în organism cauzează tulburări cutanate. Vitamina H = substanță din grupul de vitamine B, foarte răspîndită (în gălbenuș și în organele animale), componentă a acidului folic. Vitamina K = substanță liposolubilă, prezentă în plante verzi (spanac), în uleiuri vegetale, în gălbenuș, în faină de pește etc., cu acțiune antihemoragică. Vitamina P = compus organic, cu rol important în protecția pielii și a mucoaselor. Vitamina PP = substanță din grupa vitaminei B, cu rol în prevenirea pelagrei. • pl. -e. /<fr. vitamine, germ. Vitamin.