xenoman, ~ă smf [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr xénomane] Persoană care suferă de xenomanie.

xenoman, -ă s.m., s.f. (psih.) Persoană care suferă de xenomanie. • pl. -i, -e. /fr. xénomane.

*XENOMAN adj. și sm. Care are o pasiune maniacă pentru străini și tot ce vine de la străini [fr.].

XENOMAN, -Ă s.m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. [< fr. xénomane].

XENOMAN, -Ă, s. m., s. f. Xenofil. (din fr. xénomane)

XENOMAN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care manifestă o admirație deosebită pentru străini și pentru ceea ce provine de la ei. /<fr. xénomane

xenoman a. și m. care iubește prea mult pe străini și lucrurile străine.

*xenomán, -ă adj. și s. (d. xenomanie). Căruĭa-ĭ plac străiniĭ saŭ lucrurile străinilor.

xenoman (rar) s. m., pl. xenomani

xenoman s. m., pl. xenomani

xenoman s. m., pl. xenomani

Xenoman ≠ xenofob

XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-. □ ~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil₁), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie₁), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit₁), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism^[1]; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.