ZĂCAȘ adj. Care are o răutate ascunsă într’însul, în inima căruia zace răutatea, invidia, necredința, dorul de răzbunare: tată-său, moșu-său, buni și străbuni, toți ciocoi ~i și răi (I.-GH.); ~ la inimă cum era, rămase scîrbit pentru că nu-l făcuse pe dînsul cîrmuitor (ISP.); Ciulic mai era și om ~ (SLV.) [jăcaș, influențat de ză ea].