ÎNZĂUAT, -Ă, înzăuați, -te, adj. Îmbrăcat în zale, cu platoșă. [Var.: înzeuat, -ă adj.] – De la za.

înzăuat, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 238/36 / V: ~ăoat, ~zelat, ~zeoat, ~ziu~, ~zu~ / Pl: ~ați, ~e / E: înzăua] 1 Îmbrăcat în zale, cu platoșă. 2 (D. ferestre) Cu zăbrele de fier.

ÎNZĂUAT, -Ă, înzăuați, -te, adj. (Înv.) Îmbrăcat în zale, cu platoșă. [Pr.: -ză-uat. – Var.: înzeuat, -ă adj.] – În + za + suf. -al.

ÎNZĂUAT, -Ă, înzăuați, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Îmbrăcat în zale, cu zale, cu platoșă. Nici nu-și dădu seama cînd a oprit, bulucindu-se la han, o mulțime de oșteni înzăuați. CAMILAR, T. 100. La vreme de adînci bătrîneți, sta înzăuat în fruntea ostașilor. DELAVRANCEA, V. V. 208. ◊ Fig. Cuvîntul cel din urmă îl avea un snob feroce, înzăuat în prejudecățile cele mai copilărești. M. I. CARAGIALE, C. 137. – Variante: înzelat, -ă (CONTEMPORANUL, I 239, TEODORESCU, P. P. 189), înzeuat, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 500, BĂLCESCU, O. I 122) adj.

înzăŭát, V. înzălez.

înzăoat, ~ă a vz înzăuat

înzăua vt [At: DA ms / Pzi: ~uez / E: în + za] (Rar) A îmbrăca în zale.

înzelat, ~ă a vz înzăuat

înziuat², ~ă a vz înzăuat

înzuat a vz înzăuat

înzelat a. acoperit cu zeaua: cal înșelat și înzelat numai cu fir POP.

înzeuat a. V. înzelat: ostași înzeuați și incorfați CANT.

înzăuat adj. m., pl. înzăuați; f. înzăuată, pl. înzăuate

înzăuat adj. m., pl. înzăuați; f. înzăuată, pl. înzăuate

înzăuat adj. m. (sil. -ză-uat), pl. înzăuați; f. sg. înzăuată, pl. înzăuate

înzăuat

înzeuat.

ÎNZĂUAT adj. (MIL.) împlătoșat. (Soldat ~.)

ÎNZĂUAT adj. împlătoșat. (Soldat ~.)

ÎNZĂUA vb. (MIL.) a (se) împlătoșa.

ÎNZĂUA, înzăuez, vb. I. Tranz. (Înv.) A îmbrăca în zale. (din za²)

înzelat, înzelată, adj. (înv.) acoperit cu zeaua (cu zale).

înzuat, -ă, înzuați, -te, (îndzuat), adj. – (reg.) Luminos, plin de lumină: „Că nu-i casă, / Că-i cetate, / Cu fereștile îndzuate” (Papahagi, 1925: 239). – Din înzua.

înzuat, -ă, (îndzuat), adj. – Luminos, plin de lumină: „Că nu-i casă, / Că-i cetate, / Cu fereștile îndzuate” (Papahagi 1925: 239). – În- + zi (< lat. dies), cf. s. dial. dzuă + -at.