14 definiții pentru țic
din care- explicative (13)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țic1 [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (3-11) țică (Pl: țici) sf, (2-9) țâc i, sn, țâcă (Pl: țâci) sf, (2) țig i / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul produs prin ciocnirea a două obiecte (de lemn, de metal etc.). 2 i (Rep) Cuvânt care redă strigătul specific al unor păsări. 3 sn (Reg; șîcs de-a ~ul, de-a mingea-n ~) Joc cu mingea între patru, șase sau opt jucători, în care cel aflat „la bătaie” lovește mingea cu un băț, încercând să o trimită cât mai departe de cel aflat „la prindere”, pentru a avea timp să pună piciorul într-o gropiță făcută în pământ Si: (reg) de-a ciocota. 4 sn (Reg) Lovirea mingii cu bățul la țic (3). 5 sn (Reg) Lovirea prin încrucișare, a bețelor la țic (3). 6 sn (Reg; d. jucătorii „de la bătaie”; îe) A da (sau a bate) ~ (sau ~ul, ~ă, ~a) A-și lovi bețele unul de altul prin încrucișare. 7 sn (Reg; îf țâc) Băț scurt, ascuțit la un capăt, folosit la țic (3). 8 sn (Reg; îaf) Minge. 9 sn (Reg; îaf) Țurcă1 (1). 10 sf (Orn; Trs; îf țâcă) Ciocănitoare (Dryobates maior). 11 sf (Orn; reg; îaf) Bibilică (Numida meleagris).
țic3 [At: VICIU, GL. / V: țâc sn, țâcă sf / E: ns cf țic1] 1-2 sn (Trs; Mol; de obicei precedat de „un” și udp „de” care arată felul) Cantitate, măsură etc. (foarte) mică Si: fărâmă, pic1. 3-4 sn (Îf; țâc, țâcă; îe) O țâcă (sau un țâc) de ... Se spune despre ceva (foarte) mic. 5 sn (Îf țâcă; îe) Pe țâcă pe nimică Foarte des. 6 av (Reg; îf țâc) Deloc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țic4 sn [At: L. ROM. 1975, 216 / V: țâc sn, (Dob) țigă sf / Pl: ~uri / E: ns cf ciucă „măgură”] 1 (Trs; Dob) Ridicătură de teren. 2 (Trs; Dob) Vârf de deal ușor rotunjit. 3 (Trs; Dob) Muchie de deal. 4 (Trs; Dob) Deal mic. 5-6 (Trs; Dob) Pantă (foarte) abruptă. 7 (Trs; Dob) Loc prăpăstios. 8 (Atm; Trs) Vârf cărnos. 9 (Atm; Trs) Excrescență mică Si: umflătură. 10 (Reg; îs) Țâcul gâtului Uvulă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țic (de-a țicul) n. Mold. un joc cu mingea între patru băieți cu un băț încovoiat. [Cf. serb. ȚIK, detunătură].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țâc2 i, sn vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâc4 sn vz țic3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâc5 sn vz țic4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâcă1 sf vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâcă2 sf vz țic3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țică3 sf vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țig i vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigă2 sf vz țic4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîc n., pl. urĭ. Un joc copilăresc asemenea cu poarca (V. bobă). Epitet de dragoste întrebuințat la vocativ și adresat unuĭ copil: măĭ țîcule!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țic s.n. (reg.) 1. nume de jocuri de copii. 2. ciocănitoare. 3. bibilică. 4. cantitate, măsură, fărâmă mică. 5. vârf, ridicătură, deal.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni