înfățișare sf [At: CONACHI, P. 286 / V: (Mol) ~țoș~ / Pl: ~șări / E: înfățișa] 1 Prezentare în fața cuiva (1). 2 (Jur; înv) Punere față în față a inculpatului cu cel care-l învinuiește (2). 3 (Jur) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală. 4 (Jur) Dezbatere în fața unei instanțe. 5 Descriere cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc. Si: reprezentare, zugrăvire. 6 (Jur) Termen de judecată. 7 (Ccr) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă Si: chip, configurație.

ÎNFĂȚIȘARE, înfățișări, s. f. I. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei. 1. Prezentare, descriere, arătare. Înfățișarea veridică și concretă din punct de vedere istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară și educarea oamenilor muncii în spiritul socialismului sînt indisolubil legate de priceperea artistului de a alege fapte vii, esențiale, tipice. V. ROM. mai 1953, 206. 2. (Jur.) Prezentare în fața unei autorități judiciare (în special în fața unei instanțe de judecată) în urma unei citări sau a unei invitații; (concretizat) dezbatere în fața unei instanțe. Cînd veniră împricinații la înfățișare... ISPIRESCU, L. 277. ♦ Termen de judecată. A cîta înfățișare este? II. (Concretizat) Felul în care ni se arată un lucru sau o ființă; aspect, aparență, exterior. Avea mai mult înfățișarea unui lucru de artă decît a unui cal de ham. HOGAȘ, M. N. 10. Harap-Alb... are o înfățișare mult mai plăcută. CREANGĂ, P. 210. O frumoasă și sălbatică înfățișare are șesul lung care pornește de la Buhalnița și se pierde dincolo de satul Hangu. RUSSO, O. 104. – Variantă: înfățoșare (BART, S. M. 45) s. f.

înfățișare s. f. (arg. studențesc) Examen ◊ „Mâine am ultima și cea mai grea înfățișare din anul ăsta.” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

ÎNFĂȚIȘARE ~ări f. 1) v. A ÎNFĂȚIȘA și A SE ÎNFĂȚIȘA. 2) Fel în care se înfățișează cineva sau ceva; aspect. Parcă a căpătat altă ~. 3) jur. Prezentare în fața unui organ judiciar. ~area lui la proces. /v. a (se) înfățișa

înfățișare f. 1. (re)prezentațiune; 2. comparițiune; 3. aparență, aspect.

înfățișáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te înfățișa. Aspect, față, formă. Comparațiune, prezentare la judecată.

înfățoșare sf vz înfățișare

înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări

înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări

înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări

înfățișare, pl. înfățișări

ÎNFĂȚIȘARE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înființare. (~ lui la proces.) 2. v. descriere. 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. v. reprezentare. 5. v. reflectare. 6. v. imagine. 7. v. aspect. 8. v. configurație. 9. v. vedere. 10. v. fizionomie. 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 12. aspect, priveliște, (înv.) priveală, privire. (O ~ demnă de milă.) 13. aspect, față. (Parcă a căpătat altă ~.) 14. aspect, latură. (~ veselă a lucrurilor.)

ÎNFĂȚIȘARE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înființare. (~ lui la proces, la miliție.) 2. descriere, expunere, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, într-un roman.) 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. arătare, redare, reprezentare. (~ unui grup de muncitori, într-un tablou.) 5. oglindire, reflectare, reprezentare. (~ realității în artă.) 6. imagine, reprezentare, viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ unor vremuri apuse.) 7. aspect, fason. (Case cu ~ turcească.) 8. aspect, configurație, conformație, fizionomie, formă, profil, structură, (rar) făptură. (~ terenului, a văii.) 9. aspect, chip, făptură, vedere. (Frumos la ~.) 10. aer, aspect, chip, expresie, față, figură, fizionomie, mină, obraz, (înv. și pop.) boi, (reg.) săbaș, (înv.) schimă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ mulțumită.) 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 12. aspect, priveliște, (înv.) priveală, privire. (O ~ demnă de milă.) 13. aspect, latură. (~ veselă a lucrurilor.)

înfățișare, înfățișări s. f. (stud.) examen.

a avea înfățișări expr. (stud.) a avea examen