dexonline

info

23 de definiții pentru înveșmânta

din care

explicative (16)
morfologice (5)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVEȘMÂNTA, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmânt. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.

înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNVEȘMÂNTA, înveșmânt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.

A ÎNVEȘMÂNTA ~ez tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].

ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.

învesmânta v vz înveșmânta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

învestmânta v vz înveșmânta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înveștmânta v vz înveșmânta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNVESMÎNTA vb. I v. înveșmînta.

ÎNVESTMÎNTA vb. I v. înveșmînta.

ÎNVEȘMINTA vb. I v. înveșmînta.

ÎNVEȘMÎNTA, înveșmînt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmînta (MACEDONSKI, O. I 195), învestmînta (NEGRUZZI, S. I 338), înveșminta (STANCU, D. 136) vb. I.

învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.

înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveșmântez, 3 înveșmântează; conj. prez. 1 sg. să înveșmântez, 3 să înveșmânteze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmântează/înveșmântă

înveșmânta vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmântează/înveșmântă

înveșmînta

înveșmânt, -minți 2.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVEȘMÂNTA vb. v. îmbrăca.

ÎNVEȘMÎNTA vb. a se echipa, a se îmbrăca, (înv. si reg.) ) a se învește. (Ne-am ~ cu toții și am plecat.)

Intrare: înveșmânta

înveșmânta¹ (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înveșmânta ‑nveșmânta	înveșmântare ‑nveșmântare	înveșmântat ‑nveșmântat înveșmântatu‑ ‑nveșmântatu‑	înveșmântând ‑nveșmântând înveșmântându‑ ‑nveșmântându‑	singular	plural
		(a) înveșmânta ‑nveșmânta	înveșmântare ‑nveșmântare	înveșmântat ‑nveșmântat înveșmântatu‑ ‑nveșmântatu‑	înveșmântând ‑nveșmântând înveșmântându‑ ‑nveșmântându‑	înveșmântează ‑nveșmântează	înveșmântați ‑nveșmântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înveșmântez ‑nveșmântez	(să) înveșmântez ‑nveșmântez	înveșmântam ‑nveșmântam	înveșmântai ‑nveșmântai	înveșmântasem ‑nveșmântasem
	a II-a (tu)	înveșmântezi ‑nveșmântezi	(să) înveșmântezi ‑nveșmântezi	înveșmântai ‑nveșmântai	înveșmântași ‑nveșmântași	înveșmântaseși ‑nveșmântaseși
	a III-a (el, ea)	înveșmântează ‑nveșmântează	(să) înveșmânteze ‑nveșmânteze	înveșmânta ‑nveșmânta	înveșmântă ‑nveșmântă	înveșmântase ‑nveșmântase
plural	I (noi)	înveșmântăm ‑nveșmântăm	(să) înveșmântăm ‑nveșmântăm	înveșmântam ‑nveșmântam	înveșmântarăm ‑nveșmântarăm	înveșmântaserăm ‑nveșmântaserăm înveșmântasem ‑nveșmântasem
	a II-a (voi)	înveșmântați ‑nveșmântați	(să) înveșmântați ‑nveșmântați	înveșmântați ‑nveșmântați	înveșmântarăți ‑nveșmântarăți	înveșmântaserăți ‑nveșmântaserăți înveșmântaseți ‑nveșmântaseți
	a III-a (ei, ele)	înveșmântează ‑nveșmântează	(să) înveșmânteze ‑nveșmânteze	înveșmântau ‑nveșmântau	înveșmântară ‑nveșmântară	înveșmântaseră ‑nveșmântaseră

înveșmânta² (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înveșmânta ‑nveșmânta	înveșmântare ‑nveșmântare	înveșmântat ‑nveșmântat înveșmântatu‑ ‑nveșmântatu‑	înveșmântând ‑nveșmântând înveșmântându‑ ‑nveșmântându‑	singular	plural
		(a) înveșmânta ‑nveșmânta	înveșmântare ‑nveșmântare	înveșmântat ‑nveșmântat înveșmântatu‑ ‑nveșmântatu‑	înveșmântând ‑nveșmântând înveșmântându‑ ‑nveșmântându‑	înveșmântă ‑nveșmântă	înveșmântați ‑nveșmântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înveșmânt ‑nveșmânt	(să) înveșmânt ‑nveșmânt	înveșmântam ‑nveșmântam	înveșmântai ‑nveșmântai	înveșmântasem ‑nveșmântasem
	a II-a (tu)	înveșmânți ‑nveșmânți	(să) înveșmânți ‑nveșmânți	înveșmântai ‑nveșmântai	înveșmântași ‑nveșmântași	înveșmântaseși ‑nveșmântaseși
	a III-a (el, ea)	înveșmântă ‑nveșmântă	(să) înveșmânte ‑nveșmânte	înveșmânta ‑nveșmânta	înveșmântă ‑nveșmântă	înveșmântase ‑nveșmântase
plural	I (noi)	înveșmântăm ‑nveșmântăm	(să) înveșmântăm ‑nveșmântăm	înveșmântam ‑nveșmântam	înveșmântarăm ‑nveșmântarăm	înveșmântaserăm ‑nveșmântaserăm înveșmântasem ‑nveșmântasem
	a II-a (voi)	înveșmântați ‑nveșmântați	(să) înveșmântați ‑nveșmântați	înveșmântați ‑nveșmântați	înveșmântarăți ‑nveșmântarăți	înveșmântaserăți ‑nveșmântaserăți înveșmântaseți ‑nveșmântaseți
	a III-a (ei, ele)	înveșmântă ‑nveșmântă	(să) înveșmânte ‑nveșmânte	înveșmântau ‑nveșmântau	înveșmântară ‑nveșmântară	înveșmântaseră ‑nveșmântaseră

învesmânta² (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învesmânta ‑nvesmânta	învesmântare ‑nvesmântare	învesmântat ‑nvesmântat învesmântatu‑ ‑nvesmântatu‑	învesmântând ‑nvesmântând învesmântându‑ ‑nvesmântându‑	singular	plural
		(a) învesmânta ‑nvesmânta	învesmântare ‑nvesmântare	învesmântat ‑nvesmântat învesmântatu‑ ‑nvesmântatu‑	învesmântând ‑nvesmântând învesmântându‑ ‑nvesmântându‑	învesmântează ‑nvesmântează	învesmântați ‑nvesmântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învesmântez ‑nvesmântez	(să) învesmântez ‑nvesmântez	învesmântam ‑nvesmântam	învesmântai ‑nvesmântai	învesmântasem ‑nvesmântasem
	a II-a (tu)	învesmântezi ‑nvesmântezi	(să) învesmântezi ‑nvesmântezi	învesmântai ‑nvesmântai	învesmântași ‑nvesmântași	învesmântaseși ‑nvesmântaseși
	a III-a (el, ea)	învesmântează ‑nvesmântează	(să) învesmânteze ‑nvesmânteze	învesmânta ‑nvesmânta	învesmântă ‑nvesmântă	învesmântase ‑nvesmântase
plural	I (noi)	învesmântăm ‑nvesmântăm	(să) învesmântăm ‑nvesmântăm	învesmântam ‑nvesmântam	învesmântarăm ‑nvesmântarăm	învesmântaserăm ‑nvesmântaserăm învesmântasem ‑nvesmântasem
	a II-a (voi)	învesmântați ‑nvesmântați	(să) învesmântați ‑nvesmântați	învesmântați ‑nvesmântați	învesmântarăți ‑nvesmântarăți	învesmântaserăți ‑nvesmântaserăți învesmântaseți ‑nvesmântaseți
	a III-a (ei, ele)	învesmântează ‑nvesmântează	(să) învesmânteze ‑nvesmânteze	învesmântau ‑nvesmântau	învesmântară ‑nvesmântară	învesmântaseră ‑nvesmântaseră

învesmânta¹ (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învesmânta ‑nvesmânta	învesmântare ‑nvesmântare	învesmântat ‑nvesmântat învesmântatu‑ ‑nvesmântatu‑	învesmântând ‑nvesmântând învesmântându‑ ‑nvesmântându‑	singular	plural
		(a) învesmânta ‑nvesmânta	învesmântare ‑nvesmântare	învesmântat ‑nvesmântat învesmântatu‑ ‑nvesmântatu‑	învesmântând ‑nvesmântând învesmântându‑ ‑nvesmântându‑	învesmântă ‑nvesmântă	învesmântați ‑nvesmântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învesmânt ‑nvesmânt	(să) învesmânt ‑nvesmânt	învesmântam ‑nvesmântam	învesmântai ‑nvesmântai	învesmântasem ‑nvesmântasem
	a II-a (tu)	învesmânți ‑nvesmânți	(să) învesmânți ‑nvesmânți	învesmântai ‑nvesmântai	învesmântași ‑nvesmântași	învesmântaseși ‑nvesmântaseși
	a III-a (el, ea)	învesmântă ‑nvesmântă	(să) învesmânte ‑nvesmânte	învesmânta ‑nvesmânta	învesmântă ‑nvesmântă	învesmântase ‑nvesmântase
plural	I (noi)	învesmântăm ‑nvesmântăm	(să) învesmântăm ‑nvesmântăm	învesmântam ‑nvesmântam	învesmântarăm ‑nvesmântarăm	învesmântaserăm ‑nvesmântaserăm învesmântasem ‑nvesmântasem
	a II-a (voi)	învesmântați ‑nvesmântați	(să) învesmântați ‑nvesmântați	învesmântați ‑nvesmântați	învesmântarăți ‑nvesmântarăți	învesmântaserăți ‑nvesmântaserăți învesmântaseți ‑nvesmântaseți
	a III-a (ei, ele)	învesmântă ‑nvesmântă	(să) învesmânte ‑nvesmânte	învesmântau ‑nvesmântau	învesmântară ‑nvesmântară	învesmântaseră ‑nvesmântaseră

înveștmânta

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

învestmânta¹ (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învestmânta ‑nvestmânta	învestmântare ‑nvestmântare	învestmântat ‑nvestmântat învestmântatu‑ ‑nvestmântatu‑	învestmântând ‑nvestmântând învestmântându‑ ‑nvestmântându‑	singular	plural
		(a) învestmânta ‑nvestmânta	învestmântare ‑nvestmântare	învestmântat ‑nvestmântat învestmântatu‑ ‑nvestmântatu‑	învestmântând ‑nvestmântând învestmântându‑ ‑nvestmântându‑	învestmântă ‑nvestmântă	învestmântați ‑nvestmântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învestmânt ‑nvestmânt	(să) învestmânt ‑nvestmânt	învestmântam ‑nvestmântam	învestmântai ‑nvestmântai	învestmântasem ‑nvestmântasem
	a II-a (tu)	învestmânți ‑nvestmânți	(să) învestmânți ‑nvestmânți	învestmântai ‑nvestmântai	învestmântași ‑nvestmântași	învestmântaseși ‑nvestmântaseși
	a III-a (el, ea)	învestmântă ‑nvestmântă	(să) învestmânte ‑nvestmânte	învestmânta ‑nvestmânta	învestmântă ‑nvestmântă	învestmântase ‑nvestmântase
plural	I (noi)	învestmântăm ‑nvestmântăm	(să) învestmântăm ‑nvestmântăm	învestmântam ‑nvestmântam	învestmântarăm ‑nvestmântarăm	învestmântaserăm ‑nvestmântaserăm învestmântasem ‑nvestmântasem
	a II-a (voi)	învestmântați ‑nvestmântați	(să) învestmântați ‑nvestmântați	învestmântați ‑nvestmântați	învestmântarăți ‑nvestmântarăți	învestmântaserăți ‑nvestmântaserăți învestmântaseți ‑nvestmântaseți
	a III-a (ei, ele)	învestmântă ‑nvestmântă	(să) învestmânte ‑nvestmânte	învestmântau ‑nvestmântau	învestmântară ‑nvestmântară	învestmântaseră ‑nvestmântaseră

învestmânta² (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învestmânta ‑nvestmânta	învestmântare ‑nvestmântare	învestmântat ‑nvestmântat învestmântatu‑ ‑nvestmântatu‑	învestmântând ‑nvestmântând învestmântându‑ ‑nvestmântându‑	singular	plural
		(a) învestmânta ‑nvestmânta	învestmântare ‑nvestmântare	învestmântat ‑nvestmântat învestmântatu‑ ‑nvestmântatu‑	învestmântând ‑nvestmântând învestmântându‑ ‑nvestmântându‑	învestmântează ‑nvestmântează	învestmântați ‑nvestmântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învestmântez ‑nvestmântez	(să) învestmântez ‑nvestmântez	învestmântam ‑nvestmântam	învestmântai ‑nvestmântai	învestmântasem ‑nvestmântasem
	a II-a (tu)	învestmântezi ‑nvestmântezi	(să) învestmântezi ‑nvestmântezi	învestmântai ‑nvestmântai	învestmântași ‑nvestmântași	învestmântaseși ‑nvestmântaseși
	a III-a (el, ea)	învestmântează ‑nvestmântează	(să) învestmânteze ‑nvestmânteze	învestmânta ‑nvestmânta	învestmântă ‑nvestmântă	învestmântase ‑nvestmântase
plural	I (noi)	învestmântăm ‑nvestmântăm	(să) învestmântăm ‑nvestmântăm	învestmântam ‑nvestmântam	învestmântarăm ‑nvestmântarăm	învestmântaserăm ‑nvestmântaserăm învestmântasem ‑nvestmântasem
	a II-a (voi)	învestmântați ‑nvestmântați	(să) învestmântați ‑nvestmântați	învestmântați ‑nvestmântați	învestmântarăți ‑nvestmântarăți	învestmântaserăți ‑nvestmântaserăți învestmântaseți ‑nvestmântaseți
	a III-a (ei, ele)	învestmântează ‑nvestmântează	(să) învestmânteze ‑nvestmânteze	învestmântau ‑nvestmântau	învestmântară ‑nvestmântară	învestmântaseră ‑nvestmântaseră

înveșminta¹ (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înveșminta ‑nveșminta	înveșmintare ‑nveșmintare	înveșmintat ‑nveșmintat înveșmintatu‑ ‑nveșmintatu‑	înveșmintând ‑nveșmintând înveșmintându‑ ‑nveșmintându‑	singular	plural
		(a) înveșminta ‑nveșminta	înveșmintare ‑nveșmintare	înveșmintat ‑nveșmintat înveșmintatu‑ ‑nveșmintatu‑	înveșmintând ‑nveșmintând înveșmintându‑ ‑nveșmintându‑	înveșmintă ‑nveșmintă	înveșmintați ‑nveșmintați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înveșmint ‑nveșmint	(să) înveșmint ‑nveșmint	înveșmintam ‑nveșmintam	înveșmintai ‑nveșmintai	înveșmintasem ‑nveșmintasem
	a II-a (tu)	înveșminți ‑nveșminți	(să) înveșminți ‑nveșminți	înveșmintai ‑nveșmintai	înveșmintași ‑nveșmintași	înveșmintaseși ‑nveșmintaseși
	a III-a (el, ea)	înveșmintă ‑nveșmintă	(să) înveșminte ‑nveșminte	înveșminta ‑nveșminta	înveșmintă ‑nveșmintă	înveșmintase ‑nveșmintase
plural	I (noi)	înveșmintăm ‑nveșmintăm	(să) înveșmintăm ‑nveșmintăm	înveșmintam ‑nveșmintam	înveșmintarăm ‑nveșmintarăm	înveșmintaserăm ‑nveșmintaserăm înveșmintasem ‑nveșmintasem
	a II-a (voi)	înveșmintați ‑nveșmintați	(să) înveșmintați ‑nveșmintați	înveșmintați ‑nveșmintați	înveșmintarăți ‑nveșmintarăți	înveșmintaserăți ‑nveșmintaserăți înveșmintaseți ‑nveșmintaseți
	a III-a (ei, ele)	înveșmintă ‑nveșmintă	(să) înveșminte ‑nveșminte	înveșmintau ‑nveșmintau	înveșmintară ‑nveșmintară	înveșmintaseră ‑nveșmintaseră

înveșminta² (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înveșminta ‑nveșminta	înveșmintare ‑nveșmintare	înveșmintat ‑nveșmintat înveșmintatu‑ ‑nveșmintatu‑	înveșmintând ‑nveșmintând înveșmintându‑ ‑nveșmintându‑	singular	plural
		(a) înveșminta ‑nveșminta	înveșmintare ‑nveșmintare	înveșmintat ‑nveșmintat înveșmintatu‑ ‑nveșmintatu‑	înveșmintând ‑nveșmintând înveșmintându‑ ‑nveșmintându‑	înveșmintează ‑nveșmintează	înveșmintați ‑nveșmintați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înveșmintez ‑nveșmintez	(să) înveșmintez ‑nveșmintez	înveșmintam ‑nveșmintam	înveșmintai ‑nveșmintai	înveșmintasem ‑nveșmintasem
	a II-a (tu)	înveșmintezi ‑nveșmintezi	(să) înveșmintezi ‑nveșmintezi	înveșmintai ‑nveșmintai	înveșmintași ‑nveșmintași	înveșmintaseși ‑nveșmintaseși
	a III-a (el, ea)	înveșmintează ‑nveșmintează	(să) înveșminteze ‑nveșminteze	înveșminta ‑nveșminta	înveșmintă ‑nveșmintă	înveșmintase ‑nveșmintase
plural	I (noi)	înveșmintăm ‑nveșmintăm	(să) înveșmintăm ‑nveșmintăm	înveșmintam ‑nveșmintam	înveșmintarăm ‑nveșmintarăm	înveșmintaserăm ‑nveșmintaserăm înveșmintasem ‑nveșmintasem
	a II-a (voi)	înveșmintați ‑nveșmintați	(să) înveșmintați ‑nveșmintați	înveșmintați ‑nveșmintați	înveșmintarăți ‑nveșmintarăți	înveșmintaserăți ‑nveșmintaserăți înveșmintaseți ‑nveșmintaseți
	a III-a (ei, ele)	înveșmintează ‑nveșmintează	(să) înveșminteze ‑nveșminteze	înveșmintau ‑nveșmintau	înveșmintară ‑nveșmintară	înveșmintaseră ‑nveșmintaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înveșmânta, înveșmântez / înveșmânta, înveșmântverb

1. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: îmbrăca
- format_quote Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
- format_quote figurat Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. DLRLC
- format_quote reflexiv S-a înveșmântat în grabă. DEX '09 DEX '98

etimologie:

În + veșmânt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.