18 definiții pentru șmotru
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.
șmotru sn [At: DOC. EC. 530 / V: (înv) sm~ / Pl: ~ri / E: rs смотр] 1 (Înv) Trecere în revistă a unităților militare Si: inspecție, (înv) șmotrire (1). 2 (Reg) Instrucție militară Si: (reg) șmotrire (2). 3 (Mol; pex; fam) Instruire (severă) Si: (reg) șmotrire (3). 4 (Mol; fam) Mustrare. 5 (Mol; fam) Bătaie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘMOTRU, șmotruri, s. n. (Învechit) Instrucție militară. Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii. a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. – Variantă: smotru s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘMOTRU ~ri n. înv. 1) Pregătire militară intensă a ostașilor; muștru; instrucție. 2) fig. pop. Educație cu regim dur. /<rus. smotr
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șmótru n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu smotru, d. rus. smotr, sîrb. smotra, revistă, inspecțiune, vsl. sŭ-motrĭ, scop. V. mutră). Vechĭ. Revistă militară, trecere în revistă a trupelor. Ucenie. Azĭ iron. Șmotreală, învățare de minte, disciplinare: acestor copiĭ le-ar trebui un șmotru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smotru sn vz șmotru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMOTRU s. n. v. șmotru.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smotru n. Mold. revistă militară, manevră: după ce ne-a făcut smotru GHICA. [Rus. SMOTRŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șmotru (fam.) (desp. șmo-tru) s. n., art. șmotrul; pl. șmotruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șmotru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmotrul; pl. șmotruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șmotru s. n. (sil. -tru), art. șmotrul; pl. șmotruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘMOTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, inspecție, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șmotru s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INSPECȚIE. INSTRUCȚIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
smotru s. n. – Exercițiu, instrucție militară. Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din rus. smotrĕtĭ. În Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șmotru, șmotruri, s.n. – Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA) < sl. sǔ-motrǐ „scop” (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
șmotru, șmotruri s. n. 1. (înv.) instrucție militară. 2. instruire severă (în general). 3. mustrare, dojană. 4. bătaie. 5. curățenie, munci gospodărești.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clift de șmotru expr. persoană naivă / credulă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: șmo-tru
substantiv neutru (N39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șmotru, șmotrurisubstantiv neutru
- 1. Instrucție militară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii... a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. DLRLC
- Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. Învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. DLRLC
- Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. DLRLC
-
etimologie:
- smotr DEX '09 DEX '98