țărcotei sn [At: PAMFILE, A. R. 163 / V: țor~ / Pl: ~e / E: țarc + -otei] (Reg) 1 (Îf țorcotei) Țarc (3) pentru oi. 2 Țarc (9). 3 Un fel de scaun făcut din țăruși bătuți în pământ, împletiți cu nuiele, și umplut cu pământ.

ȚĂRCOTEI, țărcoteie, s. n. (Regional) 1. Diminutiv al lui țarc (2). Spre a feri clăile de fîn de stricăciunile vitelor, fac... un țarc, țărcotei sau gard de nuiele. PAMFILE, A. R. 163. 2. Scaun făcut din nuiele căptușite cu pămînt, pe care stau ciobanii cînd mulg oile. Mulge un mocan sau doi... stînd jos pe un țărcotei făcut din țăruși bătuți în pămînt, împletiți cu nuiele și umplut cu pămînt. PAMFILE, I. C. 31.

ȚĂRCOTEI, țărcoteie, s. n. (Reg.) 1. Diminutiv al lui țarc (2). 2. Scaun făcut din pămînt, pe care stau ciobanii cînd mulg oile.

țorcotei sn vz țărcotei