țicloi¹ sm [At: MARIAN, O. II, 153 / V: (Trs) țuc~, (sst) ~on, cic~, cinc~ / Pl: ~ / E: ns cf țiclean, țiclă², țiclău²] (Orn) 1 (Reg) Țiclean (1) (Sitta europaea). 2 (Ban; Trs) Pițigoi (Parus maior). 3 (Ban; cu determinările „mare de pădure” sau „d-ai mari”) Ciocănitoare (Dryobates maior).

țicloi² smp [At: BOCEANU, GL. / E: ns cf țiclă²] (Olt) Pești mărunți Si: albitură (6).

țicloi³ [At: L. ROM. 1985, 204 / V: (5) ~lioi, (4) țuc~, țig~ / Pl: (6) ~ / E: țiclă¹ + -oi] 1 s (Trs) Vârf ascuțit de deal Si: țiclău¹ (1). 2 s (Trs) Vârf înalt de deal. 3 s (Trs) Deal mai ascuțit. 4 s (Trs) Târnăcop. 5 s (Reg) Parte de la marginea unei pâini formată din aluatul scurs în timpul coacerii Si: (reg) răsunoi. 6 sm (Reg) Țurțur¹ (1).

țiclioi s vz țicloi³

țiclon sm vz țicloi¹

țigloi s vz țicloi³

țucloi¹ sm vz țicloi¹

țucloi² s vz țicloi³

ȚUCLOI s. v. târnăcop.

țucloi s. v. TÎRNĂCOP.

țicloi s.m. (reg.) 1. țiclean. 2. ciocănitoare. 3. pești mărunți. 4. vârf ascuțit de deal. 5. târnăcop. 6. țurțur.