ZORILĂ s. m. 1. Personificare a zorilor¹ în basmele populare. ◊ Animal fantastic din basme care se arată în zori¹. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori¹ + suf. -ilă.

zorilă¹ sm [At: ARH. FOLK I, 221 Pl: (rar) ~li / E: zori¹ + ilă] 1 (Mun; Mol; lsg) Zori¹ (2). 2 (Adesea ca nume propriu; în basme și în superstiții) Ființă fantastică, de obicei animal, care întruchipează zorile¹ (2) Si: (reg) zorian (1). 3-4 (Pop; adesea ca nume propriu) Bou (sau bovină) născut în zori¹ (2) (sau cu părul roșcat). 5 Bou iute în mișcări, harnic. 6 (Pop) Luceafărul de dimineață.

ZORILĂ s. m. 1. Personificare a zorilor¹ în basmele populare. ♦ Animal fantastic din basme care se arată în zori¹. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori¹ + suf. -ilă.

ZORILĂ s. m. Numele popular al stelei Sirius; luceafărul de zori, luceafărul dimineții.

ZORILĂ s. m. Luceafăr-de-zori. – Din zori¹ + suf. -ilă.

ZORILĂ m. Ființă ireală închipuită ca un animal ce se arată în zori. /zori + suf. ~ilă

zorilă m. 1. personificarea zorilor (în basme), luceafărul de dimineață: îi sperie cu Miazănoapte sau Zorilă PANN; 2. vițel născut în zori de ziuă.

zorílă m. fără pl., gen. al luĭ (d. zorĭ). Luceafăru de dimineață.

Zorilă (personaj; stea) (pop.) s. propriu m.

Zorilă (personaj, stea) s. propriu m.

Zorilă (personaj, constelație) s. pr. m.

ZORILĂ s. v. luceafarul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.

zorilă s. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS.