opțiuni
  • info

10 definiții pentru abiogen

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABIOGEN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène.

ABIOGEN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène.

abiogen, ~ă a [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr abiogène] 1 (Blg; d. mediu) Care este lipsit de viață. 2 (D. procese) Care are loc fără participarea materiei vii.

abiogén, -ă adj. (biol.; despre medii) Care este lipsit de viață. ♦ (biochim.; despre procese) Care are loc, se petrece în absența materiei vii, pe cale anorganică. • sil. -bi-o-. pl. -i, -e. / < fr. abiogène.

ABIOGEN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.

abiogen, -ă adj. în absența materiei vii. (din fr. abiogène)

ABIOGEN ~ă (~i, ~e) Care nu este de origine organică. /<fr. abiogéne

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abiogen (desp. -bi-o-) adj. m., pl. abiogeni; f. abiogenă, pl. abiogene

abiogen (-bi-o-) adj. m., pl. abiogeni; f. abiogenă, pl. abiogene

abiogen adj. m., pl. abiogeni; f. sg. abiogenă, pl. abiogene

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ABIO- „lipsa vieții, stare anorganică”. ◊ gr. abios „fără viață” > fr. abio-, germ. id., engl. id. > rom. abio-. □ ~gen (v. -gen1), adj., rezultat din substanțe minerale sau anorganice; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție materialistă naivă care explică apariția vieții în mod spontan din materie anorganică; sin. abiogenie, arhigeneză, arhigonie; ~genie (v. -genie1) s. f., abiogeneză*; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază elementele anorganice; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces degenerativ al celulelor vii.

Intrare: abiogen
abiogen adjectiv
  • silabație: a-bi-o-gen info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abiogen
  • abiogenul
  • abiogenu‑
  • abiogenă
  • abiogena
plural
  • abiogeni
  • abiogenii
  • abiogene
  • abiogenele
genitiv-dativ singular
  • abiogen
  • abiogenului
  • abiogene
  • abiogenei
plural
  • abiogeni
  • abiogenilor
  • abiogene
  • abiogenelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abiogen, abiogenăadjectiv

  • 1. biologie (Despre medii) Care este lipsit de viață. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '96 DEX-S
  • 2. biologie (Despre procese) Care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '96 DEX-S MDN '00
  • 3. Care nu este de origine organică. NODEX DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.