opțiuni
  • info

13 definiții pentru abjurare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABJURARE, abjurări, s. f. Acțiunea de a abjura și rezultatul ei. – V. abjura.

ABJURARE, abjurări, s. f. Acțiunea de a abjura și rezultatul ei. – V. abjura.

abjurare sf [At: CADE / Pl: ~rări / E: abjura] Renegare publică a unei credințe religioase, a unei doctrine, a unei concepții etc. Si: abjurat1.

abjuráre s.f. (relig.; în creștinism și islamism) Renunțare solemnă și definitivă la o altă religie sau doctrină practicată pînă atunci, considerată falsă sau greșită; abjurație. ♦ Formulă scrisă sau orală prin care se exprimă această renunțare. ♦ gener. Renegare publică a unei credințe, a unei doctrine, a unei opinii etc. • pl. -ări. /v. abjura.

*ABJURARE, *ABJURAȚIUNE, *ABJURAȚIE sf. Faptul de a abjura [fr.< lat.].

ABJURARE, abjurări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abjura și rezultatul ei.

ABJURARE s.f. Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjurație. [< abjura].

abjurare f. renunțare solemnă la o erezie. Abjurările cele mai celebre au fost: a lui Enric IV în 1593 și a reginei Cristina de Suedia în 1665 (amândoi făcându-se, din protestanți, catolici).

*abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abjurare s. f., g.-d. art. abjurării; pl. abjurări

abjurare s. f., g.-d. art. abjurării; pl. abjurări

abjurare s. f. → jurare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABJURARE s. abjurație, lepădare, renegare. (~ a unei doctrine.)

ABJURARE s. lepădare, renegare. (~ a unei credințe.)

Intrare: abjurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abjurare
  • abjurarea
plural
  • abjurări
  • abjurările
genitiv-dativ singular
  • abjurări
  • abjurării
plural
  • abjurări
  • abjurărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abjurare, abjurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a abjura și rezultatul ei. DEX '09 CADE DEX '98 DLRM
    sinonime: abjurație lepădare renegare
    • 1.1. Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.). MDA2 DEXI DN MDN '00
      sinonime: abjurat
    • 1.2. în concepțiile / practicile religioase Renunțare solemnă și definitivă la o altă religie sau doctrină practicată până atunci, considerată falsă sau greșită. DEXI
      • 1.2.1. Formulă scrisă sau orală prin care se exprimă această renunțare. DEXI
etimologie:
  • vezi abjura DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DN MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.