ABLUȚIUNE, abluțiuni, s. f. Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.

abluțiune sf [At: DA / Pl: ~ni / E: lat ablutio, -nis, fr ablution] 1 (Med) Spălare (cu buretele) a corpului. 2 (Tlg) Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii.

abluțiúne s.f. 1 (relig.) Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii, pentru purificare. ♦ restr. (bis.) Gestul de a-și spăla degetele făcut de preotul catolic în timpul slujbei. 2 (Instalație pentru) spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. 3 (geomorf.) Eroziune a rocilor de pe fundul bazinelor marine și oceanice provocată de curenții marini de adîncime. • pl. -i. și ablúție s.f. /<fr. ablution, it. abluzione, lat. ablutĭo, -onis.

*ABLUȚIUNE sf. ⛪ Spălarea simbolică înaintea rugii, prescrisă de unele religiuni din Orient [fr. < lat.].

ABLUȚIUNE, abluțiuni, s. f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.

ABLUȚIUNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adîncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. abluție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio].

abluțiune s. f. 1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare. 2. (fam.) îmbăiere prin duș. 3. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime. (< fr. ablution, lat. ablutio)

ABLUȚIUNE ~i f. 1) Spălare a corpului (în scop de purificare) prescrisă de unele religii orientale. 2) Spălare cu dușul. [Sil. -blu-ți-u-] /<lat. ablutio, ~onis, fr. ablution

abluțiune f. spălare sau purificare religioasă la Orientali (Mahomedani, Evrei, Indieni).

*abluțiúne f. (lat. ablútio, -ónis). Spălare saŭ purificare religioasă la orientalĭ. Vin și apă pe care preutu catolic și-o toarnă pe degete după comuniune. – Și -úție.

ABLUȚIE s.f. v. abluțiune.

abluțiune (desp. a-blu-ți-u-) s. f., g.-d. art. abluțiunii; pl. abluțiuni

abluțiune (a-blu-ți-u-) s. f., g.-d. art. abluțiunii; pl. abluțiuni

abluțiune s. f. (sil. -blu-ți-u-), g.-d. art. abluțiunii; pl. abluțiuni

ABLUȚIÚNE (< fr.) s. f. Fenomen de eroziune exercitat de curenții marini asupra fundului bazinelor marine sau oceanice.