ABRAC s. n. (Regional; cu sens colectiv) Grăunțe de ovăz care se dau ca nutreț cailor.

ABRAC s. n. (Reg.) Grăunțe de ovăz servind ca nutreț. – Magh. abrak

abrac, abracuri, s.n. (reg.) Amestec de tărâțe, grăunțe și ovăz. ■ Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă, folosit de maramureșeni pentru hrana animalelor din gospodărie. – Din magh. abrak „nutreț, ovăz” (DLRM).

abrac, abracuri, s.n. – (reg.) Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie, 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă, folosit frecvent de maramureșeni pentru hrana animalelor. – Din magh. abrak „nutreț, ovăz” (DLRM, NDU).

abrac, -uri, s.n. – Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă. – Probabil din brac („rămășiță, rest, deșeu”, cf. brăcui „a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun”) + a protetic; Din magh. abrak „nutreț” (NDU).