absenteism sn [At: DEX² / E: fr absenteisme] 1 Absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. 2 (Îs) ~ parlamentar Practică folosită mai ales de către deputații aflați în opoziție, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unei legi.

*ABSENTEISM sbst. 🚜 Obiceiul unora din marii proprietari de a trăi în alte țări sau departe de moșiile lor, pe care le dau în exploatare arendașilor, sau le lasă în îngrijirea unor administratori [fr.].

ABSENTEISM s.n. 1. Exploatare a pămîntului pe care o făcea proprietarul printr-un intermediar, el ținîndu-se departe de proprietatea sa. 2. (Psih.) Lipsă de asiduitate în muncă; comportament al celui care este adesea absent. [< fr. absentéisme].

absenteism s. f. 1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă. 2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar. 3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice. ◊ ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi. (< fr. absentéisme, engl. absenteeism)

ABSENTEISM n. 1) Exploatare a unei proprietăți funciare de un intermediar în timpul absenței îndelungate a proprietarului. 2) Absență frecventă dintr-un loc (de muncă). /<fr. absentéisme

absenteism n. Jur. lipsirea voită a unui proprietar de imobil (moșie sau casă), încasând doar venitul pe care îl cheltuiește în altă țară.

*absenteízm n. (d. absent; fr. absentéisme). Viață în străinătate cu banĭ din țara ta.

absenteism s. n.

absenteism s. n.

absenteism s. n.