12 definiții pentru absenteistă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSENTEIST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică absenteismul. – Din fr. absentéiste.

absenteist, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr absénteiste] 1-2 (Persoană) care trăia în străinătate, administrându-și bunurile prin intermediari.

*ABSENTEIST sm. 🚜 Care practică absenteismul [fr.].

ABSENTEIST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.

ABSENTEIST, -Ă, absenteiști, -ste, s. m. și f. (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa. – Fr. absentéiste.

ABSENTEIST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Proprietar funciar) care își exploatează pămîntul printr-un intermediar. 2. (Persoană) cu înclinații spre absenteism (2) [în DN]. [< fr. absentéiste].

absenteist, -ă adj., s. m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)

ABSENTEIST ~ști m. Proprietar care își administrează proprietatea funciară printr-un intermediar. /<fr. absentéiste

absenteist m. Jur. care practică absenteismul.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absenteist adj. m., s. m., pl. absenteiști; adj. f., s. f. absenteistă, pl. absenteiste

absenteist adj. m., s. m., pl. absenteiști; adj. f., s. f. absenteistă, pl. absenteiste

absenteist adj. m., s. m., pl. absenteiști; f. sg. absenteistă, pl. absenteiste

Intrare: absenteistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absenteistă
  • absenteista
plural
  • absenteiste
  • absenteistele
genitiv-dativ singular
  • absenteiste
  • absenteistei
plural
  • absenteiste
  • absenteistelor
vocativ singular
  • absenteistă
  • absenteisto
plural
  • absenteistelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absenteist, absenteiștisubstantiv masculin
absenteistă, absenteistesubstantiv feminin
absenteist, absenteistăadjectiv

  • 1. (Persoană) care practică absenteismul. DEX '09 DN
  • diferențiere (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. MDA2 DEX '98 DN
  • diferențiere (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa. DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.