12 definiții pentru absolvire
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABSOLVIRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi.
ABSOLVIRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
absolvire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: absolvi] 1 Terminare (a unui an școlar), a unui ciclu (sau o formă de învățământ) Si: absolvit1 (1-3). 2 Iertare de păcate Si: absolvit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVIRE s. f. Acțiunea de a absolvi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVIRE s. f. Acțiunea de a absolvi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSOLVIRE s.f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. [< absolvi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absolvire f. terminarea studiilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
absolvire s. f., g.-d. art. absolvirii; pl. absolviri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
absolvire s. f., g.-d. art. absolvirii; pl. absolviri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
absolvire s. f. → solvire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolv, -solvă 3, -vire inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABSOLVIRE s. 1. absolvență, isprăvire, terminare. (~ unei școli.) 2. cruțare, iertare, scutire. (~ de o obligație.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABSOLVIRE s. 1. absolvență, isprăvire, terminare. (~ unei școli.) 2. cruțare, iertare, scutire. (~ de o pedeapsă, de o obligație.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
absolvire, absolvirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: absolvență
etimologie:
- absolvi DEX '09 MDA2 DEX '98 DN