16 definiții pentru abundent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABUNDENT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDENT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

abundent, ~ă a [At: DA / V: -ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr abondant, lat abundans, -ntis] Îmbelșugat1.

*ABUNDENT adj. Îmbelșugat, îndestulat [fr. abondant].

ABUNDENT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este din belșug, bogat, îmbelșugat. Mecanizarea agriculturii aduce recolte abundente.

ABUNDENT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis).

abundent, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)

ABUNDENT ~tă (~ți, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelșugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis

abundant, ~ă a vz abundent

*ABUNDANT, ABUNDANȚĂ = ABUNDENT, ABUNDENȚĂ.

abundant a. îmbelșugat. [Forma abundent e rezultatul unei falșe analogii].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abundent adj. m., pl. abundenți; f. abundentă, pl. abundente

abundent adj. m., pl. abundenți; f. abundentă, pl. abundente

abundent adj. m., pl. abundenți; f. sg. abundentă, pl. abundente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABUNDENT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)

ABUNDENT adj. 1. bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prînz ~.)

Intrare: abundent
abundent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundent
  • abundentul
  • abundentu‑
  • abundentă
  • abundenta
plural
  • abundenți
  • abundenții
  • abundente
  • abundentele
genitiv-dativ singular
  • abundent
  • abundentului
  • abundente
  • abundentei
plural
  • abundenți
  • abundenților
  • abundente
  • abundentelor
vocativ singular
plural
abundant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundant
  • abundantul
  • abundantă
  • abundanta
plural
  • abundanți
  • abundanții
  • abundante
  • abundantele
genitiv-dativ singular
  • abundant
  • abundantului
  • abundante
  • abundantei
plural
  • abundanți
  • abundanților
  • abundante
  • abundantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abundent, abundentăadjectiv

  • 1. Care este în cantitate mare, care abundă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Mecanizarea agriculturii aduce recolte abundente. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.