19 definiții pentru abuz

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Încălcare a legalității; (concr.) faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. ◊ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Încălcare a legalității; (concr.) faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. ◊ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.

abuz sn [At: MAIORESCU, D. II, 226 / Pl: ~uri / E: fr abus, lat abusus] 1 Încălcare a legalității. 2 Faptă ilegală. 3 (Jur; îs) ~ de putere Delict săvârșit prin depășirea de către cineva a împuternicirii sale. 4 (Îs) ~ de încredere Delict săvârșit prin înșelarea încrederii cuiva. 5 Întrebuințare fără măsură a ceva Si: exces. 6 (Îlav) Prin ~ Abuziv.

*ABUZ (pl. -uzuri) sn. 1 Întrebuințare rea, greșită, nedreaptă, peste măsură: face ~ de libertatea presei; a făcut ~ de morfină; ~ul, tîlhăria, avem să le stîrpim (ALX.) 2 ⚖️ ~ de putere, faptul unui slujbaș care trece peste puterile ce i-au fost încredințate: autoritatea cade prin ~ul puterii cu care a călcat libertatea (I. -GH.) 3 Obiceiu rău, vătămător, neorînduială: se hotărî să stîrpească abuzurile 4 Înșelăciune, înșelătorie: ~ de încredere: dacă ~ul de încredere... se va săvîrși de vre-o slugă... pedeapsa va fi închisoarea (COD.PEN.) [fr. abus < lat.].

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. Abuz de tutun. 2. Depășire a legalității; faptă incorectă, ilegală. La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire, hotărînd și lefile slujbașilor și precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35. Abuz de autoritate (sau de putere) = delict săvîrșit de un funcționar sau de un organ administrativ care depășește limitele împuternicirii sale. Abuz de încredere = delict constînd în însușirea sau înstrăinarea fără drept a unui obiect încredințat de cineva spre păstrare. ◊ Loc. adv. Prin abuz = în mod abuziv. Numai prin abuz se poate da cuvîntului «a cauza» sensul de «a strica».

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Depășire a legalității; (concr.) faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict săvîrșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = delict constînd din însușirea, înstrăinarea sau folosirea, în alte scopuri decît cele indicate, a unui obiect încredințat cuiva de cineva. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. – Fr. abus (lat. lit. abusus).

ABUZ s.n. 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depășire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict constînd din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcționar sau o instituție; abuz de încredere = delict constînd din înșelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rău].

abuz s. n. 1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalității; faptă ilegală. ◊ ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor; ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus)

ABUZ ~uri n. 1) Lipsă de măsură; tot ce depășește limitele normale; exces. ~ de medicamente. 2) jur. Încălcare a legalității; faptă ilegală. ◊ ~ de putere faptă săvârșită de cineva prin depășirea împuternicirilor sale. Prin ~ în mod abuziv. /<fr. abus, lat. abusus

abuz n. 1. întrebuințare rea, excesivă sau nedreaptă: abuz de putere; 2. obiceiu rău: a reforma abuzurile; 3. înșelăciune: pedepsit pentru abuzuri.

*abúz n., pl. urĭ (lat. abúsus. V. uz). Întrebuințare rea, excesivă saŭ nedreaptă: abuz de putere. Abuz de încredere, acțiunea de a abuza de încredere. Pl. Dezordinĭ: a comite multe abuzuri.

AB ABUSU AD USUM NON VALET CONSEQUENTIA (lat.) (Max. jurid.) = Abuzarea de un lucru nu este un argument contra întrebuințării lui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABUZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. v. exces.

ABUZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. exagerare, exces. (~ la mîncare.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu împiedică uzul – Maximă din vechiul drept francez. Teama de a săvârși un abuz (de drept) nu trebuie să ducă la neexercitarea dreptului.

Intrare: abuz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abuz
  • abuzul
  • abuzu‑
plural
  • abuzuri
  • abuzurile
genitiv-dativ singular
  • abuz
  • abuzului
plural
  • abuzuri
  • abuzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abuz, abuzurisubstantiv neutru

  • 1. Încălcare a legalității. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire, hotărînd și lefile slujbașilor și precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35. DLRLC
    • 1.1. concretizat Faptă ilegală. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    • 1.2. Abuz de putere (sau de autoritate) = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.4. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. DEX '09 DEX '98
  • 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: exces
    • format_quote Abuz de tutun. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Prin abuz = abuziv, exagerat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Numai prin abuz se poate da cuvântului «a cauza» sensul de «a strica». DLRLC
  • 3. rar Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.