academie sf [At: EMINESCU, P. 230 / A și: (înv) ~demie / Pl: ~ii / E: lat academia, ngr αϰαέμια] 1 Școală de învățământ superior. 2 (Pex) Așezământ școlar privat în care se aprofundează unele arte sau meșteșuguri. 3 Instituție superioară a cărei menire este dezvoltarea științei și culturii unei țări.

*ACADEMIE sf. 1 Societate de învățați (literară, științifică, artistică), în genere cu un număr limitat de membri ¶ 2 Clădirea în care o asemenea societate își are sediul ¶ 3 🖋 Diviziune universitară în Franța: ~ de medicină ¶ 4 🖋 Școală superioară de arte, comerț, exerciții fizice (dans, scrimă), etc.: ~ de muzică; ~ de comerț, etc. ¶ 5 ~ de biliard, local public în care se află instalate biliarde de preciziune și unde se organizează adesea concursuri între profesorii sau amatorii de biliard ¶ 6 🏛 Școala filosofică a lui Platon; locul unde se ținea această școală [fr. < gr.].

ACADEMIE, academii, s. f. 1. Instituție superioară de cultura, a cărei misiune este să ajute la dezvoltarea științelor și a artelor; (în țara noastră) cea mai înaltă instituție culturală de stat, care reunește și promovează oameni de valoare științifică și culturală, dirijează și dezvoltă, printr-un complex de institute, munca de cercetare științifică și de creație literar-artistică, folosind, organizat și metodic, cuceririle științei și culturii pentru construirea socialismului. Academia Republicii Populare Romîne, creată din inițiativa Partidului Muncitoresc Romîn și bucurîndu-se de tot sprijinul partidului și guvernului, nu poate și nu trebuie să uite nici un moment obligația de a da contribuția ei luminată marii opere întreprinse de clasa muncitoare. ANALELE ACADEMIEI 27. 2. (Uneori urmat de determinări) Școală de învățămînt superior (în general pentru alte specialități decît cele studiate în universități); (învechit) școală în general. Academia Militară «I. V. Stalin». ◊ Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii. EMINESCU, O. I 140. Fusese chemat... ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52. - Accentuat și: (învechit) academie.

ACADEMIE, academii, s. f. 1. Instituție superioară de cultură, a cărei misiune este să ajute la dezvoltarea științelor și a artelor; (în țara noastră) cea mai înaltă instituție culturală de stat, care reunește și promovează oameni de valoare științifică și culturală, dirijează și dezvoltă, printr-un complex de institute, munca de cercetare științifică și de creație literar-artistică a țării. 2. Școală de învățămînt superior. [Acc. și: (după lat.) academie] – Fr. académie, (lat. lit. academia).

ACADEMIE s.f. 1. Prima școală filozofică, înființată de Platon la Atena, care își ținea întrunirile în grădinile consacrate eroului Akademos. 2. Înaltă instituție culturală, creată pentru a ajuta la progresul științei, al artei etc.; societate a unor oameni de cultură care se ocupă cu literatura, științele etc. 3. Școală superioară de nivel universitar, neîncadrată într-o universitate sau politehnică. [Gen. -iei. / Cf. fr. académie, it. accademia, lat. academia < gr. akademia].

ACADEMIE s. f. 1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii. 2. instituție de învățământ superior. (< fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

ACADEMIE ~i f. 1) Societate formată din oameni de știință și de cultură. 2) Instituție de învățământ superior. ~ economică. [G.-D. academiei] /<lat. academia, fr. académie

academie f. 1. școală filozofică întemeiată de Platon la Atena în grădina lui Academ; 2. societate de scriitori și de învățați: Academia română, înființată în 1867 și definitiv constituită în 1879, după modelul Academiei franceze, se împarte în 3 secțiuni (literară, istorică și științifică) cu 40 membri ordinari și un număr oarecare de membri onorari și corespondenți; 3. școală înaltă: Academia Mihăileană, a fost înființată la Iași în 1835; 4. loc destinat exercițiilor corpului (călărie, dans, scrimă); 5. figură întreagă pictată după un model nud. [La Greci, Academia era numele unui gimnaziu aproape de Atena, înconjurat de grădini, unde profesa filozoful Platon].

*academíe f. (lat. academía și [greșit] académia, d. vgr. akadémeia și [greșit] akademía, grădina lui Academ, lîngă Atena, unde Platone îșĭ ținea cursurile; it. académia; rus. akadémiĭa). Societate de oamenĭ de litere, știință saŭ arte: Academia românească (fals română, cu toate că chear ĭa îșĭ zice așa!), Academia franceză, Academia de muzică (la Paris), Opera. Școală de pictură, de scrimă, de călărie și chear și de croitorie. Diviziune universitară în Francia, unde-s 16 academiĭ, dirijate de cîte un rector, asistat de cîte un inspector de academie de fiecare departament al circumscripțiuniĭ sale. În Germania, universitate care n’are toate facultățile. Academia de medicină, societate de medici la Paris, deosebită de institut. – Academia românească, înființată la 1867 și definitiv constituită la 1879, după modelu celeĭ franceze, are trei secțiunĭ (literară, istorică și științifică), cu 40 de membri ordinari și un număr oare-care de membri onorarĭ și corespondențĭ. Academia mihăileană a fost o școală înaltă (ceva mai mult de cît un liceŭ) înființată la Iași în 1835 supt Mihail Sturza. Academia franceză, fundată la 1634 de Richelieu (40 de membri), însărcinată cu redactarea Dicționaruluĭ. Academia de Inscripțiunĭ și Litere, fundată de Colbert la 1663 (40 de membri) care se ocupă de lucrări de erudițiune istorică saŭ arheologică. Academia de Științe morale și politice, creată de Convențiune (40 de membri), consacrîndu-se studiuluĭ chestiunilor de filosofie, economie politică, drept, istorie generală ș. a. Academia de Științe, înființată la 1666 de Colbert (65 de membri), pentru studiu chestiunilor de matematică, chimie, fizică ș. a. Academia de Arte frumoase (40 de membri), compusă din pictori, arhitecți, sculptorĭ și muzicanțĭ, ale căreĭ secțiunĭ (create pe rînd de Mazzarini și Colbert) fură unite la 1876. Toate aceste cincĭ academiĭ franceze formează Institutu.

Crusca (Academia dela) f. celebră academie fundată în sec. XVI la Florența pentru perfecționarea limbei italiene.

academie s. f., art. academia, g.-d. art. academiei; pl. academii, art. academiile (dar: Academia Română s. propriu f.)

academie s. f., art. academia, g.-d. art. academiei; pl. academii, art. academiile

academie s. f. (sil. mi-e-), art. academia, g.-d. art. academiei; pl. academii, art. academiile

academie, -miei gen. a.

Academia R.P.R.

academie de muzică, societate artistică sau științifică, organizată în baza unui statut propriu. În umele țări ca Franța, Germania, Anglia, academiile naționale de arte frumoase includeau și secțiuni muzicale cu dublu scop: didactic-educativ (viitoarele conservatoare*) și de difuzare și încurajare a creației muzicale prin concerte, recitaluri*, reprezentații lirice (viitoarele societăți de concert sau de operă*). Astăzi, prin a. se desemnează fie instituția de învățământ superior echivalentă în unele țări cu conservatorul, fie științifică, a cărei activitate este axată pe cercetare, fie societatea de concert (uneori chiar impresariatul). V.: concert (1); învățământ; muzicologie.

academie, academii s. f. 1. Societate de savanți, literați, artiști etc.; instituție superioară de cultură, a cărei misiune este să contribuie la dezvoltarea științelor și artelor. ♦ Academia = școală filozofică (c. 387 î. Hr. – 529 d. Hr.) fundată de Platon la Atena. Academia domnească din București = școală superioară domnească înființată la București de Constantin Brâncoveanu în 1694 la m-rea Sf. Sava. Aici se studiau, printre altele, literatura și filozofia antică și creștină. Academia domnească din Iași = școală superioară domnească creată la Iași în 1714 de domnitorul Alexandru Mavrocordat (1711-1716), cu sprijinul patriarhului Hrisant al Ierusalimului, care era și conducătorul acestei academii. A fost reorganizată de mai multe ori și a funcționat până în 1821. Academia Vasiliană = școală superioară domnească înființată în 1640 la Iași de Vasile Lupu. A funcționat în clădirile bis. Sf. Trei Ierarhi și a avut conducător pe Sofronie Poceatki, fost rector al Academiei din Kiev. Una dintre principalele materii de învățământ era teologia. Academia duhovnicească de la Putna = instituție de învățământ înființată la m-rea Putna în 1759 de Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei, după modelul Academiei movilene de la Kiev. Se predau materii teologice și de cult, literatură bizantină ș.a. Aici a funcționat ca profesor și director arhimadritul Vartolomeu Măzăreanu. Academie Mihăileană = prima școală românească din Moldova (1835-1847), înființată la Iași sub domnia lui Mihail Sturdza, prin strădania lui Gheorghe Asachi, în cadrul căreia a funcționat și o facultate de teologie, ale cărei cursuri se țineau la Seminarul de la Socola. Academia Română = cel mai înalt for de știință și de cultură din România. Inițial a fost înființată la 1 aprilie 1866 sub denumirea de „Societatea literară română”, iar în 1879 de Academia Română. Dintre clericii români au fost aleși ca membri ai Academiei (în ordinea cronologică a alegerii): (1867-1879) membru titular: Melchisedec Ștefănescu; membri corespondenți: Sava Popovici-Barcianu, Zaharia Boiu, Gavrilă Pop, Ioan Popescu; membri de onoare: Grigore Silași, Andrei Șaguna; (1880-1918) membri titulari: Augustin Bunea, Vasile Mangra, Ioan Lupaș, Simion Florea Marian; membri corespondenți: Dimitrie Dan, Iosif Goldiș, Gheorghe Popovici; membri de onoare: Athanasie Mironescu, Ilarion Pușcariu, Iosif Gheorghian, Iosif Naniescu, Nicodim Munteanu, Pimen Georgescu, Eusebiu Popovici; (1918-1948) membri titulari: Nicolae Colan, Nicolae M. Popescu; membri de onoare: Gheorghe Ciuhandu, Vasile Gheorghiu, Iuliu Hossu, Iacov Antonovici, Miron Cristea, Nicolae Bălan, Nicolae Ivan, Roman Ciorogariu, Vladimir Vasile de Repta; (1949-1989) membri titulari: Ion Agârbiceanu, Gala Galaction (Grigore Pișculescu); (10 septembrie 1991) Dumitru Stăniloaie. 2. Școală de învățământ superior. ♦ Academia de muzică religioasă = instituție de învățământ superior, înființată în 1928 pe lângă Patriarhia Română, având ca directori, printre alții, pe Constantin Brăiloiu (1929-1935) și pr. Ioan D. Petrescu (1939-1941). A avut ca profesori pe Constantin Brăiloiu, George Breazul, Ioan Chirescu, Paul Constantinescu, Gheorghe Cucu, Dimitrie Cutava, Ion Dumitrescu, Gheorghe Folescu, Mihail Jora, pr. Ioan D. Petrescu și Ion Popescu-Pasărea. În 1941 a trecut ca secție la Academia regală de muzică și artă dramatică, sub directoratul lui Mihail Jora, și a funcționat până în 1948, când a fost desființată prin Legea de reorganizare a învățământului superior. În același an au fost desființate toate formele de învățământ muzical religios, în afară de seminariile și institutele teologice. – Din fr. académie, lat. academia.

ACADEMÍE (< fr., gr.) s. f. 1. Societate de savanți, literați, artiști etc.; instituție superioară de cultură a cărei misiune este să contribuie la dezvoltarea științelor și artelor. Tradițiile academice datează încă din antichitate (Academia platonică). A. au luat ființă în a doua jumătate a sec. 15 în Italia, iar primele a. naționale au fost: Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Științe din Berlin, 1700; Academia de Științe din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor școli de învățămînt superior.

ACADEMIA DE STUDII SOCIAL-POLITICE, instituție cu un accentuat caracter politic creată în 1945 pentru pregătirea și perfecționarea activiștilor de partid, de stat ș.a. Și-a încetat activitatea în dec. 1989. Cunoscută sub numele de Academia „Ștefan Gheorghiu”.

ACADEMIA DIPLOMATICĂ INTERNAȚIONALĂ, organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1926, în scopul efectuării de studii asupra principalelor probleme politice cu care este confruntată omenirea. Printre președinții Academiei s-a numărat și N. Titulescu.

ACADEMIA DOMNEASCĂ DIN BUCUREȘTI, școală superioară (1694-1818), înființată de Constantin Brîncoveanu. Important centru de cultură greacă, cu sediul la Mănăstirea Sf. Sava, iar în ultimii ani la Schitu Măgureanu.

ACADEMIA INTERNAȚIONALĂ DE ASTRONAUTICĂ (A.I.A., în engl. International Academy of Astronautics – I.A.A.), instituție a Federației Internaționale de Astronautică (F.I.A.) cu sediul la Paris, înființată în 1960, pentru promovarea studiilor și cercetărilor astronautice.

ACADEMIA MIHĂILEANĂ, prima școală superioară românească în Moldova (1835-1847). Înființată la Iași sub domnia lui Mihai Sturdza, prin strădania lui Gh. Asachi și a altor oameni de cultură.

ACADEMIA PLATONICĂ, școală filozofică întemeiată de Platon (c. 387 î. Hr.) la Atena. În grădina lui Academos. După moartea lui Platon, doctrina școlii s-a schimbat în mai multe rînduri. În 129 î. Hr. s-a transformat într-o școală eclectică, iar în 529 a fost definitiv închisă, acest fapt marcînd formal sfîrșitul istoriei filozofiei antice.

ACADEMIA PLATONICĂ DIN FLORENȚA, școală filozofică (1459-1522), fundată de Marsilio Ficino. Membrii ei (Pico della Mirandola, Angelo Poliziano, Lorenzo de Medici) comentau și editau operele lui Platon și Plotin.

ACADEMIA ROMÂNĂ, cel mai înalt for științific și cultural al țării, înființat la 1 apr. 1866, în timpul locotenenței Domnești, sub numele de „Societatea literară Română”, cu scopul de a stabili ortografia și de a elabora și publica dicționarul și gramatica limbii române. Și-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 cînd, o dată cu adoptarea statutelor, a devenit „Societatea Academică Română”. Era organizată în 3 secțiuni: literar-filologică, istorico-arheologică și a științelor naturale, fiecare cu cîte 12 membri titulari, 20 de corespondenți și un număr nelimitat de membri de onoare români și străini. Printre membrii societății în 1866-1867 (reprezentanți ai tututor provinciilor locuite de români): V. Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade Rădulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Barițiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarată, prin lege, instituție națională, devenind „Academia Română”. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri în limba română, s-au tipărit documente istorice, s-au publicat numeroase studii de istoriografie, de fizică, matematică, chimie, medicină, biologie, geografie etc., ediții critice, precum și cataloage și bibliografii. În perioada 1948-1965 poartă denumirea de Academia Republicii Populare Române, iar din 1965 până în 1990, aceea de Academia Republicii Socialiste Române. În ultimele decenii, A. și-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a făcut ca activitatea ei să fie sub nivelul aceleia din perioada anterioară, cînd, pe lîngă realizările legate de ortografia, gramatica și dicționarul limbii române, a avut un rol major în promovarea și dezvoltarea științei și culturii românești. Începînd cu data de 5 ian. 1990, A. și-a recăpătat vechea denumire și funcționează în prezent cu 12 secții științifice. Pe lîngă secții au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- și multidisciplinar. Are patru filiale: Iași, Cluj, Timișoara și Tîrgu Mureș. În subordinea A. sînt peste 50 de institute și centre de cercetări științifice, Biblioteca A., Editura A., Fundația „Elias”, Casa Oamenilor de Știință, stațiuni experimentale și case memoriale. În A. pot fi aleși maximum 181 de membri titulari și corespondenți. Este condusă de un Prezidiu compus din președinte, cei patru vicepreședinți, președinții secțiilor și ai filialelor Academiei. Organul suprem de conducere este Adunarea Generală. A. decernează, anual, premii pentru contribuții deosebite, originale, în diferite domenii ale științei și culturii. Publică numeroase periodice generale și de specialitate, ca: „Analele Academiei Române”, Memoriile secțiilor științifice, reviste de profil ale institutelor etc., în limba române și în limbi de circulație internațională.

ACADEMIA SPAȚIALĂ EUROPEANĂ (A.S.E., în engl. European Space Agency – E.S.A.), organizație europeană creată în 1980, cu sediul la Paris, în scopul asigurării și dezvoltării cooperării, exclusiv pașnice, între statele europene în domeniile cercetării și tehnologiei spațiale. A.S.E. îți desfășoară activitatea în trei centre: Noordwijk ann Zee (Olanda), Darmstadt (Germania) și Frascati (Italia). Are 13 membri.

ACADEMIA VASILIANĂ, școală superioară de limbă slavonă și greacă întemeiată (în jurul anului 1640) la mănăstirea „Trei ierarhi” din Iași de domnul Moldovei Vasile Lupu, cu concursul mitropolitului Petru Movilă. Ulterior, a devenit școală grecească; și-a încetat activitatea în 1821. A fost numită și Școala Mare Domnească.

ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, publicație anuală a Academiei Române în care sînt consemnate aspectele cu caracter general, științific, organizatoric și administrativ: adunările generale, alegerile de noi membri, membrii decedați, structura și componența Academiei și a conducerii sale, manifestările științifice organizate de secțiile, filialele, comisiile și institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de recepție, sărbătoriri, aniversări și comemorări ale unor personalități și evenimente importante din istoria poporului român, a științei și culturii românești și universale. Au apărut începînd cu anul 1869, tomul I cuprinzînd sesiunile anilor 1867, 1868 și 1869, în mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 și 1987-1989 se află în curs de elaborare și publicare. Pentru perioada 1878-1920 există un indice bibliografic de nume și materii. Cu anul 1990 începe editarea unei noi serii a A.

academie, academii s. f. (intl.) cazier bogat

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat