7 definiții pentru acrescământ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACRESCĂMÂNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.
ACRESCĂMÂNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
acrescământ sn [At: DEX2 / Pl: ~minte / E: fr accroissement] Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACRESCĂMÂNT s.n. (Jur.) Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunțării lor. [După fr. accroissement, de la crește].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACRESCĂMÂNT s. n. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane. (după fr. accroissement)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acrescământ (desp. a-cres-) s. n., pl. acrescăminte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acrescământ (a-cres-) s. n., pl. acrescăminte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acrescământ s. n. (sil. -cres-), g.-d. art. acrescământului; pl. acrescăminte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-cres-
substantiv neutru (N10) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acrescământ, acrescămintesubstantiv neutru
- 1. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- accroissement DEX '09 MDA2 DEX '98 DN