7 definiții pentru acrit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACRIT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru2. ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri.
ACRIT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru2. ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
acrit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: acri] 1 Care a fost acrit. 2 Care a devenit acru. 3 Care s-a alterat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACRIT I. adj. p. ACRI ¶ ¶ contr. NEACRIT. II. sbst. Faptul de a (se) acri.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACRIT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru. Vin acrit. 2. Alterat, stricat. Pîine acrită. 3. Fig. Necăjit, plictisit. Mi-e sufletul acrit și m-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACRIT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru. 2. Alterat, stricat. 3. Necăjit, plictisit. – V. acri.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACRIT adj. 1. acru, înăcrit, oțetit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.) 2. v. murat. 3. v. alterat. 4. alterat, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACRIT adj. 1. acru, înăcrit, oțetit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.) 2. acru, murat. (Varză ~.) 3. acru, alterat, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 4. alterat, brînzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
acrit, acrităadjectiv
-
- Vin acrit. DLRLC
- 1.1. Despre oameni: dificil, morocănos, necăjit, plictisit, ursuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mi-e sufletul acrit și m-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27. DLRLC
-
-
-
- Pâine acrită. DLRLC
-
etimologie:
- acri DEX '09 MDA2 DEX '98