21 de definiții pentru acvilă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.

ACVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.

acvi sf [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / V: (îrg) aceră, aciră / Pl: ~le / E: lat aquila] 1 (Orn) Pasăre răpitoare mare, de zi, cu ciocul încovoiat la vârf, cu gheare puternice și aripi lungi și ascuțite. Si: pajură (Aquila). 2 (Fig) Stemă în formă de acvilă (1).

ACVILĂ, acvile, s. f. (Poetic) Vultur. [Un vînător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. ◊ Stemă reprezentînd un vultur; pajură. Acvila romană.Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila... zimbrul. ALEXANDRESCU, P. 165.

ACVILĂ, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic și încovoiat, cu gheare puternice și cu aripile lungi și ascuțite. ♦ Stemă reprezentînd o acvilă; pajură. – Lat. lit. aquila (it. aquila).

ACVILĂ s.f. Specie de vultur. ♦ Stemă reprezentînd un vultur; pajură. [< lat. aquila].

ACVILĂ s. f. pasăre răpitoare de zi, cu cioc și cu aripi puternice; pajură. (< lat., it. aquila)

ACVILĂ ~e f. Pasăre răpitoare, de talie mare, cu gheare lungi și ascuțite, cioc puternic și încovoiat la vârf, răspândită în regiuni montane; pajură. [G.-D. acvilei] /<lat. aquila

acvilă f. 1. vultur mare numit popular pajeră: acvila reprezentă vechea marcă a Munteniei; 2. steag legionar, stindard: acvila romană.

aceră sf vz acvilă

aciră sf vz acvilă

*ACUILĂ, *ACVILĂ (pl. -ile) sf. 1 🐦 Vultur: Ei se privesc și se măsoară Ca două acuile cumplite (D-ZAMF.) 2 🛡 Pajură: purtînd acvila creștină pe coiful lor de fier (ODOB.) [lat.].

AQUILA NON CAPIT MUSCAS (lat.) = Vulturul nu prinde muște. Un om ales nu se poate îndeletnici cu toate fleacurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acvilă s. f., g.-d. art. acvilei; pl. acvile

acvilă s. f., g.-d. art. acvilei; pl. acvile

acvilă s. f., g.-d. art. acvilei; pl. acvile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chrysætos) iepurar, pajură, (reg.) aciră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgripțor. (Un steag cu ~ imperială.)

ACVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chrysaëtos) iepurar, pajură, (reg.) aciră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgripțor. (Un steag cu ~ imperială.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

acvilă, acvile s. f. (În sintagma) Acvilă cruciată = vulturul cu crucea în cioc, care a figurat pe stemele tuturor domnitorilor din Țara Românească și din Moldova, din Principate și din România până în 1947, când a fost înlocuită de regimul comunist cu un alt semn heraldic. Simbol al originii latine a românilor și al străvechii lor religii creștine. – Din lat. aquila.

Aquila non capit muscas (lat. „Vulturul nu prinde muște”) – proverb latin, foarte răspîndit. Se folosește și azi, la fel ca în vremea lui, spre a semnala metaforic că lucrurile fără însemnătate nu trebuie să constituie o preocupare pentru un om de seamă, întocmai cum vulturul semeț nu se interesează de niște biete musculițe. (Vezi loc. De minimis non curat praetor).

Intrare: acvilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acvilă
  • acvila
plural
  • acvile
  • acvilele
genitiv-dativ singular
  • acvile
  • acvilei
plural
  • acvile
  • acvilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aceră
  • acera
plural
  • acere
  • acerele
genitiv-dativ singular
  • acere
  • acerei
plural
  • acere
  • acerelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciră
  • acira
plural
  • acire
  • acirele
genitiv-dativ singular
  • acire
  • acirei
plural
  • acire
  • acirelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acvilă, acvilesubstantiv feminin

  • 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite (Aquila). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • format_quote [Un vânător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. DLRLC
  • 2. Stemă reprezentând o acvilă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pajură
    • format_quote Acvila romană. DLRLC
    • format_quote Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila... zimbrul. ALEXANDRESCU, P. 165. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.