ADJUDECAȚIE, adjudecații, s. f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc. la o licitație publică. – Din fr. adjudecation, lat. adjudicatio.

adjudecație sf [At: (a. 1851) URICARIUL VI, 93 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr adjudication, lat adjudicatio] Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză de la o licitație publică.

ADJUDECAȚIE, adjudecații, s. f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc., la o licitație publică. – Din fr. adjudecation, lat. adjudicatio.

ADJUDECAȚIE s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc. la o licitație publică. [Gen. -iei, var. adjudecațiune s.f. / cf. lat. adiudicatio, fr. adjudication].

ADJUDECAȚIE s. f. adjudecare. (< fr. adjudication, lat. adiudicatio)

adjudecațiune sf vz adjudecație

*ADJUDECAȚIUNE, *ADJUDECAȚIE sf. ⚖️ Hotărîre prin care se adjudecă cuiva un lucru la mezat, hareciu: ~a nu se poate face decît după o sentință definitivă (COD. -CIV.) [fr. < lat.].

ADJUDECAȚIUNE s.f. v. adjudecație.

*adjudicațiúne f. (lat. adjudicátio, ónis). Acțiunea de a adjudica. – Și -áție, dar ob. -áre.

adjudecație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. adjudecația (desp. -ți-a), g.-d. art. adjudecației; pl. adjudecații, art. adjudecațiile (desp. -ți-i-)

adjudecație (înv.) (-ți-e) s. f., art. adjudecația (-ți-a), g.-d. art. adjudecației; pl. adjudecații, art. adjudecațiile (-ți-i-)

adjudecație s. f. (sil. -ți-e), art. adjudecația (sil. -ți-a), g.-d. art. adjudecației; pl. adjudecații, art. adjudecațiile (sil. -ți-i-)

ADJUDECAȚIE s. v. adjudecare.