adâncitură sf [At: (a. 1893) ap. TDRG / Pl: ~ri / E: adânci + ~(i)tură] Parte adâncită (1) a unei suprafețe Si: (îvp) adâncătură.

ADÂNCITURĂ ~i f. Parte adâncă sau concavă a unei suprafețe. /a adânci + suf. ~itură

ADÎNCITURĂ (pl. -turi) sf. = ADÎNCĂTURĂ: o biserică cu trei turnuri... se vede într’o ~ (IRG.).

ADÎNCITURĂ, adîncituri, s. f. Partea adîncită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică. Adîncitură pe frunte.

ADÎNCITURĂ, adîncituri, s. f. Parte adîncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. – Din adînci + suf. -(i)tură.

adîncitúră f., pl. ĭ. Adîncătură.

adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri

adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri

adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri

ADÂNCITURĂ s. 1. adâncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofâlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. v. scobitură. 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. v. gaură. 5. v. nișă.

Adâncitură ≠ ridicătura

ADÎNCITURĂ s. 1. adîncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. ( ~ a solului.) 2. concavitate, scobitură, (reg.) dovîncătură, (înv.) găvănătură. (~ unui obiect.) 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. cavitate, gaură, scobitură, (înv. și reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (~ într-un obiect.) 5. cotlon, firidă, intrînd, nișă, ocniță, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus într-o ~.)