16 definiții pentru adăposti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADĂPOSTI, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.

ADĂPOSTI, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.

adăposti [At: CORESI, ap. GCR I, 9/32 / Pzi: ~tesc și (înv) adăpostez / E: adăpost] 1-2 vtr A (se) pune într-un loc ferit. 3 vr A-și găsi un refugiu Si: a se pripăși (1).

ADĂPOSTI (-tesc) I. vb. tr. A apăra, a feri de vînt și de vreme rea; a pune la adăpost: dealuri acoperite de livezi îI adăpostesc de vînturi (VLAH.). II. vb. refl. 1 A se pune sub un acoperemînt spre a se feri de vînt și de vreme rea, a se pune la adăpost, a găsi adăpost: în spatele lor e o colibă de piatră, unde te poți ~ pe vreme rea (VLAH.) 2 fig. A afla un loc de scăpare: a luat drumul pribegiei ne mai putîndu-se ~ în țară.

ADĂPOSTI, adăpostesc, vb. IV. 1. Tranz. A duce, a pune, a ține la adăpost. V. găzdui. Am chemat alți oaspeți... Și i-am adăpostit în casă. BENIUC, V. 140. N-avea destule grajduri... unde să-și adăpostească atîta sumedenie de vite. ISPIRESCU, U. 41. Frate Pepelea, n-am unde să te adăpostesc. ALECSANDRI, T. I 449. ◊ Fig. O firmă... lipită pe geamul unei căsuțe vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. IBRĂILEANU, A. 37. 2. Refl. A se așeza într-un loc ferit, a-și găsi refugiu, adăpost. În fîn... o mulțime de șerpi se adăpostiseră peste iarnă. RETEGANUL, P. I 3. [Oamenii] în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79. ◊ Fig. Cîteva căsuțe albe se adăpostesc la umbra brazilor cari le-au văzut înălțîndu-se. RUSSO, O. 105.

ADĂPOSTI, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.

A ADĂPOSTI ~esc tranz. (ființe) A face să se adăpostească; a pripăși; a oploși. /Din adăpost

A SE ADĂPOSTI mă ~esc intranz. A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din adăpost

adăpostì v. 1. a pune la adăpost, la loc sigur; 2. a găsi adăpost, a scăpa.

ADĂPOSTA (-tez)... = ADĂPOSTI...

ADĂPOSTITOR adj. verb. ADĂPOSTI. Care adăpostește, care te pune la adăpost.

adăpostésc v. tr. (d. adăpost). Pun la adăpost. V. refl. Mă pun la adăpost. – Vechĭ -ez. V. acĭuĭez și olejesc 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adăposti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostesc, 3 sg. adăpostește, imperf. 1 adăposteam; conj. prez. 1 sg. să adăpostesc, 3 să adăpostească

adăposti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostesc, imperf. 3 sg. adăpostea; conj. prez. 3 să adăpostească

adăposti vb. (sil. -pos-ti), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostesc, imperf. 3 sg. adăpostea; conj. prez. 3 sg. și pl. adăpostească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADĂPOSTI vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)

ADĂPOSTI vb. 1. a găzdui, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (prin Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu bucurie în casa lui.) 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă).

Intrare: adăposti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăposti
  • adăpostire
  • adăpostit
  • adăpostitu‑
  • adăpostind
  • adăpostindu‑
singular plural
  • adăpostește
  • adăpostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adăpostesc
(să)
  • adăpostesc
  • adăposteam
  • adăpostii
  • adăpostisem
a II-a (tu)
  • adăpostești
(să)
  • adăpostești
  • adăposteai
  • adăpostiși
  • adăpostiseși
a III-a (el, ea)
  • adăpostește
(să)
  • adăpostească
  • adăpostea
  • adăposti
  • adăpostise
plural I (noi)
  • adăpostim
(să)
  • adăpostim
  • adăposteam
  • adăpostirăm
  • adăpostiserăm
  • adăpostisem
a II-a (voi)
  • adăpostiți
(să)
  • adăpostiți
  • adăposteați
  • adăpostirăți
  • adăpostiserăți
  • adăpostiseți
a III-a (ei, ele)
  • adăpostesc
(să)
  • adăpostească
  • adăposteau
  • adăposti
  • adăpostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adăposti, adăpostescverb

  • 1. A pune, a ține la adăpost. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am chemat alți oaspeți... Și i-am adăpostit în casă. BENIUC, V. 140. DLRLC
    • format_quote N-avea destule grajduri... unde să-și adăpostească atîta sumedenie de vite. ISPIRESCU, U. 41. DLRLC
    • format_quote Frate Pepelea, n-am unde să te adăpostesc. ALECSANDRI, T. I 449. DLRLC
    • format_quote figurat O firmă... lipită pe geamul unei căsuțe vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. IBRĂILEANU, A. 37. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: aciua
      • format_quote În fîn... o mulțime de șerpi se adăpostiseră peste iarnă. RETEGANUL, P. I 3. DLRLC
      • format_quote [Oamenii] în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79. DLRLC
      • format_quote figurat Cîteva căsuțe albe se adăpostesc la umbra brazilor cari le-au văzut înălțîndu-se. RUSSO, O. 105. DLRLC
etimologie:
  • adăpost DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.