14 definiții pentru afurisit (adj.)
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi.
AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afurisit2, ~ă smf, a [At: (a. 1604) CUV. D. BĂTR. I, 136/11 / Pl: ~iți, ~e / E: afurisi] 1-2 (Om) blestemat. 3-4 (Om) ticălos. 5-6 (Copil) poznaș. 7-8 (Om) răutăcios. 9-10 (Om) inflexibil. 11-12 (Om) abil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFURISIT, -ITĂ adj. sm. f. p. AFURISI ¶¶ contr. NEAFURISIT ¶ 1 Pedepsit cu afurisania: cine se va împrieteni cu un ~ să fie și el afurisit ¶ 2 Blestemat: fir’ar a dracului de viață ș’ ~ă, că m’a făcut mama fără noroc! (CAR.) ¶ 3 Îndrăcit, păcătos, cumplit, rău la suflet: iaca că intră ~ul de băiet în școală (CRG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău (la suflet), îndrăcit, ticălos, blestemat. Blestema cu foc și cu pară pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU, L. 55. Un ciocoi de cei afurisiți. ALECSANDRI, T. 50. Neică m-a lăsat, C-a fost rău și blăstămat, M-a urît, că l-am urît, C-a fost rău ș-afurisit. HODOȘ, P. P. 121. ◊ Fig. Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit. CREANGĂ, P. 98. ◊ (Substantivat) Cine ești tu, afurisitule? ALECSANDRI, T. 431.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.; adesea substantivat) Ștrengar, poznaș. – V. afurisi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFURISIT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care este osândit de biserică. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; nemernic; ticălos; josnic; mârșav; afect. /v. a afurisi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afurisit a. 1. blestemat; 2. fig. foarte rău, îndrăcit, fără omenie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
afurisít, -ă adj. Excomunicat. Blestemat: afurisită viață! Răŭ la suflet, îndrăcit: măi afurisitule! Adv. Mă doare afurisit. V. anatemă și proclet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) = Afurisit să fie cine se gîndește la rele. Deviza casei engleze.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afurisit adj. m., s. m., pl. afurisiți; adj. f., s. f. afurisită, pl. afurisite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afurisit adj. m., s. m., pl. afurisiți; adj. f., s. f. afurisită, pl. afurisite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AFURISIT adj., s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj., s. blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pârdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AFURISIT adj., s. 1. adj. (BIS.) anatemizat, blestemat, excomunicat, (înv. și reg.) proclețit, (înv.) proclet. (Un preot ~.) 2. adj., s. blestemat, cîinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pîrdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Afurisit ≠ binecuvântat, blagoslovit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
afurisit, afurisităadjectiv afurisit, afurisițisubstantiv masculin afurisită, afurisitesubstantiv feminin
- 1. (Om) rău, ticălos, blestemat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Blestema cu foc și cu pară pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
- Un ciocoi de cei afurisiți. ALECSANDRI, T. 50. DLRLC
- Neica m-a lăsat, C-a fost rău și blăstămat, M-a urît, că l-am urît, C-a fost rău ș-afurisit. HODOȘ, P. P. 121. DLRLC
- Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit. CREANGĂ, P. 98. DLRLC
- Cine ești tu, afurisitule? ALECSANDRI, T. 431. DLRLC
- 1.1. (Copil) ștrengar, poznaș. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: poznaș ștrengar ștrengar ștrengăriță
-
- 2. (Om) inflexibil. MDA2sinonime: inflexibil
- 3. (Om) abil. MDA2sinonime: abil
etimologie:
- afurisi DEX '09 MDA2 DEX '98