aglomerare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 32 / Pl: ~rări / E: aglomera] 1 Îngrămădire. 2 (D. un loc) Suprapopulare. 3 Unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant (1). 4 Încărcare a programului de muncă.

AGLOMERARE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei. 1. (Rar) Îngrămădire, aglomerație. (Concretizat, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Grup compact (și numeros). Sub cerul liber, aglomerări de oameni, trudite și pitorești, scormonesc pămîntul [în cărămidarii]. BOGZA, C. O. 216. 2. (Tehn.) Legarea într-un singur corp solid a părților de dimensiuni mici ale unor materiale oarecare, de obicei cu ajutorul unui aglomerant.

AGLOMERARE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; îngrămădire, aglomerație. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros).

AGLOMERARE s.f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; aglomerație. ♦ (Concr.) grup compact. [< aglomera].

aglomerare f. grămădire, îmbulzeală.

*AGLOMERAȚIUNE, *AGLOMERAȚIE sf. Îngrămădire; îmbulzeală, înghesuială: n’am putut răzbi din pricina aglomerațiunii [fr. < lat.].

*aglomerațiune f. (lat. agglomerátio, -ónis). Acțiunea de a aglomera. Starea lucruluĭ aglomerat, îmbulzeală. – Și -áție și -áre.

aglomerare (desp. a-glo-) s. f., g.-d. art. aglomerării; pl. aglomerări

aglomerare (a-glo-) s. f., g.-d. art. aglomerării; pl. aglomerări

aglomerare s. f., (sil. -glo-), g.-d. art. aglomerării; pl. aglomerări