10 definiții pentru alint
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).
ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alint sn [At: COȘBUC, B. 71 / Pl: ~uri / E: alinta] 1 Dezmierdare. 2 Legănare a trupului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mîngîiere. Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51. Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13. 2. Mișcare grațioasă, alintată. Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mîngîiere. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. – Postverbal al lui alinta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALINT ~uri n. livr. 1) v. A ALINTA. 2) Vorbă sau gest pline de dragoste; mângâiere. /v. a alinta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alint s. n., pl. alinturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alint s. n., pl. alinturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alint s. n., pl. alinturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALINT s. alintare, dezmierdare, mângâiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alint s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alint, alinturisubstantiv neutru
- 1. Alintare, dezmierdare, mângâiere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: alintare dezmierdare mângâiere
- Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51. DLRLC
- Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13. DLRLC
-
- 2. Mișcare grațioasă, legănare ușoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55. DLRLC
-
etimologie:
- alinta DEX '09 DEX '98