10 definiții pentru alint

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).

alint sn [At: COȘBUC, B. 71 / Pl: ~uri / E: alinta] 1 Dezmierdare. 2 Legănare a trupului.

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mîngîiere. Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51. Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13. 2. Mișcare grațioasă, alintată. Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55.

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mîngîiere. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. – Postverbal al lui alinta.

ALINT ~uri n. livr. 1) v. A ALINTA. 2) Vorbă sau gest pline de dragoste; mângâiere. /v. a alinta

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alint s. n., pl. alinturi

alint s. n., pl. alinturi

alint s. n., pl. alinturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALINT s. alintare, dezmierdare, mângâiere.

alint s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

Intrare: alint
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alint
  • alintul
  • alintu‑
plural
  • alinturi
  • alinturile
genitiv-dativ singular
  • alint
  • alintului
plural
  • alinturi
  • alinturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alint, alinturisubstantiv neutru

poetic
  • 1. Alintare, dezmierdare, mângâiere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51. DLRLC
    • format_quote Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13. DLRLC
  • 2. rar Mișcare grațioasă, legănare ușoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.