ALUNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliș verde în formă de degetar. ◊ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale comestibile și uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine și numele) și care conține substanțe grase și substanțe proteice; arahidă (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

alună sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 343/17 / Pl: ~ne / E: lat *abellna] (Bot) 1 Fructul (comestibil al) alunului (1). 2-3 (Șîs) ~e turcești Fructul (comestibil al) alunului (2-3) turcesc. 4-5 (Îs) ~e americane, ~e de pământ (Semințe oleaginoase, comestibile de la) planta Arachis hypogaea, originară din America tropicală și cultivată mult pentru semințele sale Si: arahidă. 6-7 (Îs) ~ de pământ (Fructele obținute de la) planta Oenanthe fistulosa. 8-9 (Trs; șic ~-de-pământ) Cartof (1-2). 10 (Îae) Măndălaci (Bunium bulbocastanum). 11 (Reg, îf nună) Alunică (2). 12 (Reg; îaf) Oreșniță (Lathyrus tuberosus).

ALUNĂ (pl. -ne) sf. 🌿 1 Fructul alunului ¶ 2 ALUNĂ-TURCEASCĂ, fructul alunului turcesc ¶ 3 ALUNĂ-AMERICANĂ, sămînța oleaginoasă, ce se mănîncă mai adesea prăjită, a plantei exotice Arachis hypogeae (🖼 88) ¶ 4 Trans. ALUNĂ (-DE-PĂMÎNT), cartof ¶ 5 Mold. ALUNE-DE-PĂMÎNT (HASD.) = ALUNELE¹ ¶ 6 Trans. ALUNĂ-PORCEASCĂ = GHINDĂ [lat. abellana].

ALUNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliș verde în formă de degetar. ◊ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale comestibile și uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine și numele) și conține substanțe grase și substanțe proteice; arahidă (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

ALUNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă ovoidală, de dimensiuni mici, închis într-o coajă lemnoasă. Țupăiau pe fire de lejnicioară pitulici cît alunele. SADOVEANU, N. F. 67. O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. ◊ Alune turcești = fructele comestibile ale unei specii de alun. Alune de pămînt (sau americane) = fructele comestibile ale unei mici plante tropicale (cultivată azi și ia noi); arahide.

ALUNĂ, alune, s. f. Fructul alunului. ◊ Alune de pămînt (sau americane) = fructele comestibile ale unei mici plante tropicale (Arachis hypogae); arahidă. – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

ALUNĂ ~e f. Fructul alunului. /<lat. abellona

alună f. un fel de nucă mică, fructul comestibil al alunului. [Lat. pop. *ABELLONA = clasic AVELLANA].

alúnă f., pl. e (lat. abellana, ave lana, subînț. nux, adică „nucă din Abella, Avella”, un oraș în Companĭa [Italia] celebru pin alune. Din avellana s’a făcut a lana, alină, apoĭ, pin schimbare de sufix, alună, saŭ pin met. allevana, aluină, alună, ca din levando luînd și luund, mrom. lund. (Dac. 3,643). Fructu alunuluĭ (o ghindă). Alune americane, fructele arachideĭ. V. arachidă.

ALUNICĂ¹ (pl. -nele) sf. 🌿 dim. ALUNĂ.

ALUNIȚĂ¹ (pl. -ițe) sf. 🌿 dim. ALUNĂ.

❍ALUNUȚĂ (pl. -uțe) sf. 🌿 dim. ALUNĂ: Foaie verde de-~ Nici o poamă nu-i dulcuță Ca mila de la mămuță (ȘEZ.) (ȚPL.) (GR-N.).

alună s. f., g.-d. art. alunei; pl. alune

alună s. f., g.-d. art. alunei; pl. alune

alună s. f., g.-d. art. alunei; pl. alune

ALUNĂ s. v. cartof.

ALUNĂ s. (BOT.) alună americană v. alună de pământ; alună de pământ = arahidă, alună americană.

ALUNĂ s. (BOT.; Arachis hypogae) alună americană = arahidă, alună de pămînt; alună de pămînt = arahidă, alună americană.

alună s. v. CARTOF.

alună (-ne), s. f. – Fructul alunului. – Mr. allună, istr. alure. Lat. *abĕllona, de la abĕllāna (Pușcariu 70; Candrea-Dens., 51; REW 17; DAR). Din forma normală provin it. avellana, v. fr. avelaine, sp. avellana, cat. vellana, astur. ablana, port. avella; prin forma incertă se explică tarent. alońę, prov. aulona, lion. alonn. Pentru fonetism, cf. și Meyer-Lübke, Dacor., III, 643. Der. alun, s. m., formație regresivă, ca prună-prun, dudă-dud etc.; aluna, vb. (a căsca ochii, a se holba); alunar, s. m. (aluniș; rozătoare, pîrș; pasăre, gaiță de munte; luna iulie), al cărui ultim sens constituie o coincidență curioasă cu ngr. ἀλωνάρις „iulie” din gr. ἀλωνεύομαι (Pușcariu 70); dar prezența lui -u- arată că imaginația pop., luînd acest cuvînt din ngr., l-a asociat cu familia lui alună; alunel, s. n. (dans popular); aluniș, s. n. (desiș de aluni); alunească, s. f. (dans de nuntă), confuzie cu nunească; aluniu, adj. (de culoarea alunei). Aluniță (var. alunică, alunea), s. f., considerat de DAR drept dim. de la alună, a fost apoi semnalat de Pușcariu, Dacor., I, 225 (cf. REW 19 și Puscariu, Lr., I, 17), drept der. al bg. lunica „aluniță”, de la luna „lună”. Ca în alte cazuri, contrariul pare mai sigur, căci bg. lunica nu este suficient pentru a explica cuvîntul rom. și var. sale. Cf., totuși, tc. aluné „aluniță”, citat de Popescu-Ciocănel, 11.

ALÚNĂ (lat. *abellona) s. f. 1. Fructul alunului, achenă comestibilă, sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, înconjurată, la bază de un înveliș verde în formă de degetar. 2. Alună de pămînt = plantă anuală din familia fabaceelor, înaltă de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originară din America de Sud, este cultivată în zonele sudice pentru semințele sale comestibile și uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în sol (de unde vine și numele), are semințe care conțin 42-59 la sută substanțe grase și 20-34 la sută substanțe proteice. Sin. arahidă.

alună, alune s. f. testicul