17 definiții pentru amănunți
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amănunți vtr [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ărunți1 / Pzi: ~țesc / E: amănunt cf fr detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚI, AMĂRUNȚI (-țesc) vb. tr. 1 ‼ A mărunți, a sdrobi, a fărîma, a desface bulgării de pămînt: la prașila dintîiu... amărunțim pămîntul și stîrpim buruienile (ION.) ¶ 2 A arăta, a povesti cu de-a-mănuntul (👉 MĂNUNȚI) [amănunt].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A da amănunte, a povesti cu amănunte; a detalia. Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91. 2. A fărîmița, a mărunți. Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărîmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A AMĂNUNȚI ~esc tranz. rar 1) A preface în bucăți mărunte; a mărunți. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amărunți1 v vz amănunți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIT, AMĂRUNȚIT I. adj. 1 p. AMĂNUNȚI...: de va fi fața ogorului foarte amărunțită și înfoiată (ION.) ¶ 2 Cu toate amănuntele, ținînd seamă de cele mai mici amănunte: mi-a făcut o descriere ~ă a locurilor pe care le-a vizitat. II. adv. Cu de-amănuntul: să-mi povestești toate ~. III. sbst. Faptul de a amănunți.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍AMĂRUNȚA1 (-țez)... = AMĂNUNȚI...: înghețurile ce au să urmeze amărunțează fața ogorului (ION.) [👉 MĂRUNȚA].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMĂRUNȚI (-țesc)... 👉 AMĂNUNȚI...: amărunțind ori-ce problemă (DLVR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amărunțésc, V. amănunțesc și mărunțesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amănunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, 3 sg. amănunțește, imperf. 1 amănunțeam; conj. prez. 1 sg. să amănunțesc, 3 să amănunțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amănunți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, imperf. 3 sg. amănunțea; conj. prez. 3 să amănunțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, imperf. 3 sg. amănunțea; conj. prez. 3 sg. și pl. amănunțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMĂNUNȚI vb. v. fărâmița, mărunți, sfărâma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amănunți vb. v. FĂRÎMIȚA. MĂRUNȚI. SFĂRÎMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
amănunți, amănunțescverb
-
- Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313. DLRLC
-
- 2. A da amănunte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: detalia
- Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91. DLRLC
-
etimologie:
- amănunt DEX '09 DEX '98