opțiuni
  • info

13 definiții pentru ambulatoriu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBULATORIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATORIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

ambulatoriu, ~ie [At: DA / Pl: ~ii / E: fr ambulatoire, lat ambulatorius] 1 a (D. tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2 sn Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală fără internare.

AMBULATORIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente, asistență medicală etc.) Care nu necesită spitalizare. Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.

AMBULATORIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

AMBULATORIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].

AMBULATORIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

AMBULATORIU1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie

*ambulatóriŭ, -ie adj. (lat. ambulatorius). Care n’are sediŭ fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnavĭ tratațĭ ambulatoriŭ, bolnavĭ ambulanțĭ tratațĭ la spital.

AMBULATOR, -OARE adj. v. ambulatoriu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambulatoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. ambulatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. ambulatorii

ambulatoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. ambulatorie (-ri-e); pl. m. și f. ambulatorii

ambulatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ambulatorii

ambulatoriu, pl. ambulatorii

Intrare: ambulatoriu (adj.)
ambulatoriu1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: ambulatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriul
  • ambulatoriu‑
  • ambulatorie
  • ambulatoria
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriii
  • ambulatorii
  • ambulatoriile
genitiv-dativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriului
  • ambulatorii
  • ambulatoriei
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriilor
  • ambulatorii
  • ambulatoriilor
vocativ singular — —
plural — —
ambulator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambulator
  • ambulatorul
  • ambulatoru‑
  • ambulatoare
  • ambulatoarea
plural
  • ambulatori
  • ambulatorii
  • ambulatoare
  • ambulatoarele
genitiv-dativ singular
  • ambulator
  • ambulatorului
  • ambulatoare
  • ambulatoarei
plural
  • ambulatori
  • ambulatorilor
  • ambulatoare
  • ambulatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambulatoriu, ambulatorieadjectiv

  • 1. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților. DLRLC
  • 2. Care umblă, merge; fără loc stabil. DN
    sinonime: mișcător
    • 2.1. zoologie (Despre organe) Care servește la mers. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.