amfiteatru sn [At: NEGRUZZI, S. III, 219 / P: ~tea-tru și (înv) ~te-a~ / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: lat amphiteatrum] 1 (Ant) Edificiu în formă rotundă (sau semicirculară), de obicei neacoperit, cu șiruri de trepte de jur-împrejur, unde aveau loc lupte de gladiatori, de fiare sălbatice, jocuri etc. 2 (Ant) Spectatori dintr-un amfiteatru (1). 3-4 (Îljv) În ~ (În plan) înclinat. 5 Sală cu locuri așezate în trepte sau pe un plan înclinat pentru cursuri, experiențe etc. 6 Cursanți ai unui amfiteatru. 7 (Fig) Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în caturi circulare.

*AMFITEATRU (pl. -tre) sn. 1 💒 Sală (de cursuri, de adunări) în care băncile sînt așezate la înălțimi gradate, fiecare din ele ceva mai sus decît cea dinainte, așa ca să poată vedea ori-cine, chiar și cei mai din urmă (🖼 98): la interesantele lecții de istoria țării ținute de Cogălniceanu, ~l era totdeauna plin (I.-GH.) ¶ 2 figurat: acest întreit șir de munți ce se întind în ~ pe orizon (NEGR.) ¶ 3 🏛 Clădire descoperită, la Romani, de formă rotundă sau ovală, cu locuri de jur împrejur așezate la înălțimi gradate și în care se dedeau sărbători populare, jocuri, lupte de gladiatori, etc. (🖼 99): Vespasian avea aici un ~ și mai multe palate (BOL.) [fr. < gr.].

AMFITEATRU, amfiteatre, s. n. 1. (În antichitate) Edificiu de formă circulară, de obicei neacoperit, cu locurile pentru spectatori formate din trepte așezate de jur împrejurul arenei, unde aveau loc serbări populare, jocuri, lupte de gladiatori, de fiare sălbatice etc. 2. Sală de cursuri sau de spectacole, cu locurile pentru auditori sau spectatori așezate pe un plan înclinat (sau pe trepte), astfel ca estrada sau scena să poată fi văzută chiar din cel mai îndepărtat loc; partea din sală unde se găsesc aceste locuri. În amfiteatrul vast, luminat puternic, domnește o atmosferă sărbătorească. Cei peste 4000 de spectatori așteaptă cu nerăbdare ridicarea cortinei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. La interesantele lecții de istoria țării, ținute de Kogălniceanu, amfiteatrul era totdeauna plin. GHICA, S. A. 104. ◊ Loc. adv. (Despre săli) În amfiteatru = construit în plan înclinat. Sala este construită în amfiteatru. 3. Fig. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. Munții se depărtează într-un cerc larg, formînd un amfiteatru în care liniștea și lumina zilei se întorc. BOGZA, C. O. 252. De prin îndoiturile posomorîte și adinei ale imensului amfiteatru albăstriu al munților... negurile albe se ridicaseră. HOGAȘ, M. N. 57. Un mare amfiteatru de stînci și de prăpăstii. NEGHUZZI, S. III 219. – Pronunțat: -tea-.

AMFITEATRU, amfiteatre, s. n. 1. (În antichitate) Edificiu de formă circulară, de obicei neacoperit, avînd la mijloc o arenă înconjurată de locurile pentru spectatori așezate în trepte. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. – Fr. amphithéâtre (lat. lit. amphitheatrum).

AMFITEATRU s.n. 1. (Ant.) Vastă incintă circulară, avînd o arenă în mijloc, înconjurată de trepte și tribune unde ședeau spectatorii în timpul jocurilor publice. 2. Sală (de curs sau de spectacole) cu locurile așezate în plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. [Pron. -fi-te-a-. / cf. fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron].

AMFITEATRU s. n. 1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice. 2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte. 3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. (< fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

AMFITEATRU ~e n. 1) (în antichitatea greco-romană) Edificiu circular pentru jocurile publice cu arenă în mijloc. 2) Sală (de curs) cu locurile așezate în plan înclinat. 3) Configurare a unor terenuri deluroase sau muntoase în formă de etaje circulare. [Sil. -tea-tru] /<lat. amphitheatrum, fr. amphithéâtre

amfiteatru n. 1. edificiu circular cu trepte în mijlocul căruia se făceau la cei vechi luptele gladiatorilor cu fiarele sălbatice; 2. sală cu trepte unde un profesor își ține cursul; 3. partea înălțată a unui teatru în fața scenei; 4. teren sau sit care se înalță treptat.

*anfiteátru n., pl. e (vgr. amphithéatron, d. amphi, într’amîndoŭă părțile, și theatron, teatru). Un teatru duplu, oval saŭ rătund, cu o arenă în mijloc în care se făceaŭ în vechime luptele gladiatorilor, vînătorile și luptele navale, cum e celebru coloseŭ al luĭ Vespasian la Roma. Parte înălțată în fața sceneĭ. Sală cu trepte în care profesoriĭ îșĭ țin cursurile. Teren în anfiteatru, care se ridică treptat. – Fals amf-.

amfiteatru (desp. -tea-tru) s. n., art. amfiteatrul; pl. amfiteatre

amfiteatru (-tea-tru) s. n., art. amfiteatrul; pl. amfiteatre

amfiteatru s. n. → teatru

amfiteatru, -tre.

AMFITEATRU, revistă literară și artistică. Apare lunar, la București, din 1966. A promovat valoroși scriitori și critici tineri. Din 1990, serie nouă.