opțiuni
  • info

13 definiții pentru amăgitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: ~i, ~oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a Înșelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Orn; Mol) Berbecel.

AMĂGITOR, -TOARE I. adj. sm. f. Care amăgește; proverb: apele line sînt amăgitoare; merse la împărat și zise că acela este un ~ și trebue pus la închisoare (ISP.); II. AMĂGITOARE sf. Mold. Bucov. (MAR.) (HASD.) 🐦 = LUPUL-VRĂBIILOR.

AMĂGITOR1, -OARE, amăgitori, -oare, adj. Care amăgește, înșelător. V. iluzoriu. În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386.

AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.

amăgitor a. care amăgește: visul cel amăgitor. ║ m. cel ce amăgește, înșelător dibaciu.

amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.

‡AMĂGELNIC, -lCĂ adj. sm. f. = AMĂGITOR: cu amăgealnice tocmeale și cu chip de împăcătuire (CANT.) [amăgeală].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amăgitor adj. m., pl. amăgitori; f. sg. și pl. amăgitoare

amăgitor adj. m., pl. amăgitori; f. sg. și pl. amăgitoare

amăgitor adj. m., pl. amăgitori; f. sg. și pl. amăgitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMĂGITOR adj., s. 1. v. înșelător. 2. s., adj. v. seducător.

AMĂGITOR adj., s. 1. adj. înșelător, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 2. s., adj. ademenitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Intrare: amăgitor (adj.)
amăgitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorul
  • amăgitoru‑
  • amăgitoare
  • amăgitoarea
plural
  • amăgitori
  • amăgitorii
  • amăgitoare
  • amăgitoarele
genitiv-dativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorului
  • amăgitoare
  • amăgitoarei
plural
  • amăgitori
  • amăgitorilor
  • amăgitoare
  • amăgitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amăgitor, amăgitoareadjectiv
amăgitoare, amăgitoaresubstantiv feminin
amăgitor, amăgitorisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care amăgește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșelător
    • format_quote În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. DLRLC
    • format_quote [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, DLRLC
    • format_quote Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386. DLRLC
    • format_quote Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. DLRLC
etimologie:
  • Amăgi + -itor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.