9 definiții pentru anișor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.
anișor sm [At: CARAGIALE, S. 107/4 / Pl: ~i / E: an + -ișor] 1-2 (Șhp) An (din perioada copilăriei sau a tinereții).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANIȘOR sm. dim. AN: ăl mai mare să fi avut șapte ~i (CAR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui a n (mai ales cînd se vorbește de vîrsta copiilor mici). Ăl mai mare să fi avut șapte anișori. CARAGIALE, S. 109. Aceste sînt frumoase în cărți de poezie Ce farmecă o fată de zece anișori. BOLINTINEANU, O. 202.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anișor s. m., pl. anișori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
anișor s. m., pl. anișori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anișor s. m., pl. anișori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anișor, anișorisubstantiv masculin
-
- Ăl mai mare să fi avut șapte anișori. CARAGIALE, S. 109. DLRLC
- Aceste sînt frumoase în cărți de poezie Ce farmecă o fată de zece anișori. BOLINTINEANU, O. 202. DLRLC
-
etimologie:
- An + -ișor. DEX '09 DEX '98