ANTRACT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații. ♦ Piesă instrumentală care se execută în această pauză. – Din fr. entracte.

antract sn [At: DA / Pl: ~e și (iuz) ~uri / E: fr entracte] 1 Pauză dintre două acte sau două părți ale unei reprezentații, unui spectacol. 2 (Muz) Piesă muzicală executată într-un antract (1).

*ANTRACT (pl. -acte) sn. 🎭 Timpul ce se lasă între acte la o piesă de teatru [fr. entr’acte].

ANTRACT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau două părți ale unei reprezentații de teatru, de operă etc. ♦ Mică bucată muzicală, executată între tablourile sau actele unei piese de teatru.

ANTRACT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau două părți ale unei reprezentații. – Fr. entracte.

ANTRACT s.n. Pauză, interval de timp care separă două acte ale unei reprezentații teatrale. ♦ Piesă muzicală care se execută între actele unei piese de teatru. [< fr. entracte, cf. entre actes – între acte].

ANTRACT s. n. pauză între actele unei reprezentații. ◊ piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale. (< fr. antracte)

ANTRACT ~e n. 1) Pauză între două acte ale unei reprezentații. 2) Piesă muzicală executată între actele unui spectacol. [Sil. an-tract] /<fr. entracte

*antráct, V. întreact.

întract sn vz antract

întract n. interval între doua acte, la o piesă de teatru (= fr. entr’acte).

*întreáct n., pl. e (între și act, după fr. entr’acte). Interval între actele uneĭ pĭese teatrale când se joacă. – Maĭ des (dar nu maĭ bine) antract.

antract s. n., pl. antracte

antract s. n., pl. antracte

antract s. n., pl. antracte

antract, pl. antracte

antract, -te.

ANTRACT s. pauză. (~ul unui spectacol.)

ANTRACT s. pauză. (~ unui spectacol.)

antract (antracte), s. n. – Pauză între două acte ale unei reprezentații. Fr. entr’ acte.

antract (< fr. entr’acte „între acte”), lucrare instrumentală destinată legăturii între secțiunile (actele) unei lucrări lirice muzicale. Continuând sau anticipând atmosfera creată de actele învecinate, a. își păstrează totuși unele trăsături distincte. Când acestea din urmă sunt încă mai accentuate, muzica pierzând legătura cu acțiunea propriu-zisă, a. se transformă în interludiu (2) sau în intermezzo (2).