ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume? – A³ + nume.

anume [At: CORESI, EV. VII / V: (Buc) -mea, anome / E: a³ + nume] 1 av (Înv) (În legătură cu verbe ca a striga, a chema, a pomeni, a scrie, a cunoaște, a ști etc.) Cu numele. 2 av (Adesea precedat de și) Adică. 3 av Amănunțit. 4 av Exact. 5 av (Îlav) Mai ~ Chiar. 6 av (Îal) Tocmai. 7 av Cu intenția. 8 av Oare? 9 a Anumit.

ANUME adv. 1 Adică: preuții de la beseareca Șcheailor... ~ popa lanu și popa Mihai (COR.) ¶ 2 Cu alte cuvinte: vrei ~ să afli tot ce mi s’a întîmplat ¶ 3 Cu scop hotărît, cu stăruință; dinadins: pare că ~ caută să mă necăjească ¶ 4 Precis, exact, tocmai: nu pot să-ți spun unde ~ am citit anecdota aceasta ¶ 5 Amănunțit: îmi găsia fel de fel de alte defecte pe cari le cita ~ (I.-GH.) [lat. ad-nomen].

ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume? – A³ + nume.

ANUME² adv. 1. (Adesea precedat de «și», înaintea unui nume propriu) Cu numele de... [Letona] avea numai doi copii, o fată, anume Artemis, și un fecior, numit Febus Apolon. ODOBESCU, S. III 299. 2. (Cu valoare explicativă; adesea precedat de «și») Iată care, adică. În limba romînă sînt trei genuri, și anume masculin, feminin și neutru, a Zicea că este de altă părere, și anume... CREANGĂ, A. 138. 3. (Purtînd accentul frazei) Înadins, intenționat. Parcă toate de pe lume Făcură anume Și-acu, dimpreună, Se adunară. DEȘLIU, G. 30. Face un scăuieș de ceară, anume pentru lup. CREANGĂ, P. 30. ♦ Cu scopul...; oare... Trăit-ai anume ca astfel să mori? EMINESCU, O. I 40. 4. În mod precis, exact. Cît anume? Cine anume? Unde anume? ◊ Am vrut să cunoaștem anume care e părerea voastră cinstită și fără strîmbătate. C. PETRESCU, R. DR. 9. Aș fi vrut să-ți știu anume Gîndul tău, pe cel mai drag. COȘBUC, P. II 64. – Variantă: (regional) anumea (SBIERA, P. 154) adv.

ANUME² adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba romînă sînt trei genuri și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, intenționat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis; exact. Cît anume ? – Din a³ + nume.

ANUME² adv. 1) (se folosește pentru a preciza ceva) ~ așa. ~ atât. ~ el. 2) (înaintea unei enumerări precedat de și) Iată care; adică. 3) În mod intenționat; înadins; special. A spus ~ ca să audă și alții. 4) Care corespunde întru totul adevărului; în totală conformitate; exact; precis. Unde ~? Cine ~? ◊ Un ~ un oarecare. /a + nume

anume adv. 1. pe nume, după nume; 2. adică; 3. dinadins: anume pentru voi. [Lat. AD NOMEN].

anúme adj. și pron. indefinit fix (d. nume și a 4). Numit, care se numește, cu numele de: un om anume (vechĭ și pre anume). Ion. Adv. În adins, cu intențiune: anume n’am venit. Vechĭ. Crezînd, închipuindu-țĭ: anume că este și el unul den Grecĭ l-aŭ lovit (Cost. I,293). Așa zicînd, sanchi, supt cuvînt că, pretinzînd că, pretextînd că: Hmil cu oștile gata era, anume spre părțile Mosculuĭ (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeĭe (saŭ o femeĭe anume) care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate. – Și anume (adv.), anume, pe nume, după nume: eraŭ treĭ, și anume: Vasile, Grigore și Ion. – Ardeleniĭ, traducînd după germ. nämlich, fac abuz de acest anume, ca și de adică.

anome av, a vz anume

anumea av vz anume

†ANUMEA Mold. = ANUME.

ANUMEA adv. v. anume.

anume adj. invar., adv. (măsuri ~, A făcut-o ~.)

anume adj. invar., adv.

anume adv., adj. invar.

anume.

ANUME adv., adj. 1. adv. v. adică. 2. adv. dinadins, expres, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. v. anumit.

ANUME adv., adj. 1. adv. adică, (livr.) recte, (înv.) sireaci. (Prima filă, ~ contrapagina.) 2. adv. dinadins, expres, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. anumit, aparte, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.)