5 definiții pentru apărământ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
apărământ sn [At: DOSOFTEI, ap. Ccr 664 / Pl: ~minte, -uri / E: apăra + -ământ] (Înv) Apărare.
❍APĂRĂMÎNT (pl. -minte) sn. Trans. = APĂRARE [apăra].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
apărămînt n., pl. inte. Vechĭ. Apărare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APĂRĂMÂNT s. v. apărare, ocrotire, protecție, sprijin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apărămînt s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECȚIE. SPRIJIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: apărământ
apărământ substantiv neutru
| substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)