9 definiții pentru apetență

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APETENȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.

APETENȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.

apetență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr appétence] 1-2 Dorință (instinctivă). 3 Poftă.

APETENȚĂ s.f. (Franțuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [< fr. appétence, cf. lat. appetentia].

APETENȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia)

APETENȚĂ ~e f. Înclinație naturală spre ceea ce poate satisface. [G.-D. apetenței] /<fr. appétence, lat. appetentia

*apeténță f., pl. e (lat. appetentia, V. competență). Dorință instinctivă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apetență s. f., g.-d. art. apetenței

apetență s. f., g.-d. art. apetenței

apetență s. f., g.-d. art. apetenței; pl. apetențe

Intrare: apetență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apetență
  • apetența
plural
genitiv-dativ singular
  • apetențe
  • apetenței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apetențăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.