aprins¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: (rar) ~uri / E: aprinde] 1 Aprindere (1). 2 (Îe) (Pe) la (sau în) -ul lumânărilor Seara. 3 Incendiere. 4 (La animale) Pneumonie.

APRINS I. adj. 1 p. APRINDE: cărbuni aprinși ¶¶ contr. NEAPRINS ¶ 2 familiar Foarte viu (vorb. de culori): roșu ~ ¶ 3 fig. Încălzit, roșu la față (în atingere cu căldura, în urma unei emoțiuni): toată fața-i era ~ă ¶ 4 fig. Stăpînit de o emoțiune puternică: ~ de mînie ¶ 5 fig. Înflăcărat, nestăpînit, fără măsură: discuțiune ~ă; imaginațiune ~ă; dragoste ~ă; mînie ~ă; sete ~ă ¶ 6 Încins, stricat: făină ~ă. II. sbst. 1 Faptul de a (se) aprinde; pe la (sau în) ~ul lumînărilor, spre seară ¶ 2 🐕 Boală la cai și vite cornute pricinuită din fuga mare sau de prea multă muncă.

APRINS¹ s. n. Acțiunea de a (se) aprinde. ◊ Expr. La (sau pe la, în, după) aprinsul lumînărilor = la căderea nopții. Domnu-inginer al nostru... trimisese răspuns că va intra la dumnealui acasă la un ceas după aprinsul lumînărilor. SADOVEANU, N. F. 96. Seara, în aprinsul luminărilor, un car plin... cu vulpi și cu iepuri venea cu vînătorii după dînsul. GHICA, S. 284.

APRINS¹ s. n. Faptul de a (se) aprinde. ◊ Expr. (Pe) la aprinsul lumînărilor = la căderea nopții.

APRINS¹ n.: La (sau pe la) ~ul lumânărilor pe înserate. La ~ul zorilor spre ziuă. /v. a (se) aprinde

2) apríns n., pl. urĭ. Acțiunea de a aprinde obișnuit: pe la aprinsu lumînărilor (pe înserate).

aprins (desp. a-prins) s. n.

aprins (a-prins) s. n.

aprins s. n. (sil. -prins)