aranja [At: COSTINESCU / V: (înv) ~ngia, ~ngea^[1] / Pzi: ~jez / E: fr arranger] 1 vt A pune într-o anumită ordine. 2-3 vtr A(-și) potrivi ținuta exterioară. 4 vt A pune la cale o afacere, o căsătorie etc. 5 vt (Fam) A face cuiva un rău (din răzbunare). 6 vt (Fam) A bate zdravăn. 7-8 vtr A conveni cu cineva să procedeze într-un anumit fel. 9 vr A-și face o situație, un rost în viață. 10 vt A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. 11 vt (Fam; d. jocuri, întreceri etc.) A măslui, 12 vt (Fam) A sabota. 13 vt (Fam) A face să fie convenabil. 14 vt(a) (Fam; îe) Se aranjează! Se rezolvă.

*ARANJA (-jez) I. vb. tr. 1 A pune, a așeza cu îngrijire la un loc, a pune în rînduială: a aranjat cărțile din bibliotecă ¶ 2 A potrivi bine: își aranjează toaleta ¶ 3 A drege: am dat să-mi aranjeze ceasul, că era stricat ¶ 4 A întocmi: nu știe să-și aranjeze viața ¶ 5 A pune la cale: am aranjat pentru mîine o excursiune ¶ 6 A isprăvi o afacere, a se înțelege asupra unui lucru: nu te mai ocupa, am aranjat eu tot ¶ 7 familiar iron. A i-o face cuiva, a vorbi de rău pe cineva pe lîngă altul: lasă că l-am aranjat eu pe lîngă director. II. vb. refl. 1 A-și face toaleta: așteaptă-mă, că nu m’am aranjat încă ¶ 2 A-și pune în ordine lucrurile din casă: ne trebue încă vre-o săptămînă pînă ne vom ~ ¶ 3 A se înțelege cu cineva asupra unui lucru, a cădea la învoială: s’a aranjat cu creditorii [fr. arranger].

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în bună rinduială; a pune la locul potrivit, a potrivi. Ionuț vine din curtea Măriei și aranjează sub haină un pachet. DAVIDOGLU, M. 14. Aranjez căruța frumos și învățătorul intră în casă să-și aducă sacii. PREDA, I. 91. Încerc să-mi aranjez buchetul. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. ◊ Refl. A-și potrivi aspectul exterior (toaleta, coafura etc.). Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28. ♦ Tranz. (Familiar, cu privire la oameni) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. (Uneori cu nuanță peiorativă) A-și face un rost în viață. Poate vine vremea să mă aranjez altfel. SADOVEANU, P. M. 132. Am auzit că te-ai aranjat. SAHIA, N. 95. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru unul ori mai multe instrumente sau voci.

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în rînduială; a potrivi. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară; a (se) găti. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. A-și face un rost în viață. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.

ARANJA vb. I. 1. tr. A rîndui, a ordona (lucruri, ființe etc.) ♦ A pune la cale; a isprăvi cu bine o acțiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rău. 2. (refl.) A lua anumite măsuri în interes personal. ♦ A se înțelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-și potrivi ținuta exterioară, a se găti. 3. tr. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jînd. / < fr. arranger].

ARANJA vb. I. tr. 1. a rândui, a pune în ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rău. 3. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-și face un rost. ◊ a se înțelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-și potrivi ținuta exterioară. (< fr. arranger)

A ARANJA ~ez tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a așeza. ~ lucrurile. 2) (aparate, mecanisme, automobile etc.) A face să funcționeze în condiții bune. 3) (afaceri, probleme etc.) A aduce la condițiile cerute printr-un acord mutual. 4) (persoane) A pune la punct. 5) (persoane) A desemna într-un post sau într-o funcție bună; a așeza. 6) (fapte, stări de lucruri etc.) A satisface în toate privințele. 7) (piese muzicale) A prelucra pentru a fi interpretat de instrumente sau pentru voce. 8) A face să se aranjeze. /<fr. arranger

A SE ARANJA mă ~ez intranz. 1) A-și potrivi toaleta. 2) A-și face un rost în viață. 3) (despre persoane) A se așeza pe o linie dreaptă; a se alinia. /<fr. arranger

aranjà v. 1. a pune în ordine, a regula; 2. a termina învoindu-se.

arangia v vz aranja

*aranjéz v. tr. (fr. arranger, d. rang, rînd, rang). Rînduĭesc, deretic, așez, regulez, ordonez: a aranja lucrurile pin casă, cărțile în dulap. Potrivesc, regulez, îndrept, dreg: a aranja o mașină. Fig. Regulez, rînduĭesc, întocmesc: a-țĭ aranja bine viața. Căpătuĭesc, pun într’o situațiune bună: șĭ-a aranjat fiiĭ. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuĭva, aștern, defaĭm: lasă, că-l aranjez eŭ la minister! Pun la cale saŭ termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Îmĭ așez lucrurile pin casă după mutare: pînă mîne ne aranjăm. Fig. Îmĭ fac o situațiune: s’a aranjat bine pin politică. Mă învoĭesc, ajung la o înțelegere: lasă, că ne vom aranja ușor!

aranja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aranjez, 3 aranjează, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 1 sg. să aranjez, 3 să aranjeze; ger. aranjând

aranja (a ~) vb., ind. prez. 3 aranjează, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 3 să aranjeze; ger. aranjând

aranja vb., ind. prez. 1 sg. aranjez, 3 sg. și pl. aranjează, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. aranjeze; ger. aranjând

aranja (ind. prez. 3 sg. și pl. aranjează, 1 pl. aranjăm, ger. aranjînd)

aranjez, -jează 3, -jam 1 imp.

ARANJA vb. v. denunța, pârî, reclama, spune.

ARANJA vb. 1. a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregăti. 3. v. pune. 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. (a-și) așeza, a(-și) potrivi. (Își ~ cravata.) 6. a așeza, a îndrepta, a netezi. (Își ~ părul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. găti.

ARANJA vb. 1. a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a pregăti, a prepara. (~ cele necesare pentru drum.) 3. a așeza, a așterne, a pregăti, a pune. (~ masa.) 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. a(-și) așeza, a(-și) potrivi. (Își ~ cravata.) 6. a așeza, a îndrepta, a netezi. (Își ~ părul.) 7. a potrivi, a regla, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (~ un aparat.) 8. a potrivi, a ticlui, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încît...) 9. a orîndui, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 10. a orîndui, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 11. a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (Ce te-ai ~ așa?)

aranja vb. v. DENUNȚA. PÎRÎ. RECLAMA. SPUNE.

A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăși,

aranja (aranjez, aranjat), vb. – A pune ceva în ordine. Fr. arranger. – Der. (din fr.) aranjament, s. n.; aranjator, s. m. (organizator); aranjor, s. m. (organizator). Cf. deranja.

aranja, aranjez v. t. a bate, a schilodi în bătaie

a aranja mutra cuiva expr. a desfigura pe cineva

a aranja ploile expr. a face atmosferă favorabilă, a pregăti terenul în vederea unei anumite acțiuni