opțiuni
  • info

11 definiții pentru arestat (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARESTAT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.

ARESTAT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.

arestat2, ~ă [At: GAL AN, Z. R. 358 / Pl: ~ați, ~e / E: aresta] 1-2 smf, a (Persoană) privată de libertate în temeiul unui mandat de arestare Si: (înv) întemnițat, (pop) poprit, (îvr) arestăluit1, (înv) arestuit2, arestant.

ARESTAT, -I, arestați, -te, adj. Care a fost privat de libertate: închis, deținut. ◊ (Substantivat) [Țăranii] au atacat vagonul cu arestați. DUMITRIU, B. F. 86. Arestatul nu era bosumflat la chip, ci arăta mai degrabă vesel. PAS, L. I 40.

ARESTAT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost arestat(ă); deținut. – V. aresta.

ARESTAT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) aflată în stare de arest. [Cf. it. arrestato].

ARESTAT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se află în stare de arest; deținut. /v. a aresta

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arestat adj. m., s. m., pl. arestați; adj. f., s. f. arestată, pl. arestate

arestat adj. m., s. m., pl. arestați; adj. f., s. f. arestată, pl. arestate

arestat adj. m., s. m., pl. arestați; f. sg. arestată, pl. arestate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARESTAT adj., s. (JUR.) 1. adj. deținut, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoț ~.) 3. s. deținut, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ul și-a recunoscut fapta.)

ARESTAT adj., s. (JUR.) 1. adj. deținut, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoț ~.) 3. s. deținut, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar.

Intrare: arestat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestat
  • arestatul
  • arestatu‑
plural
  • arestați
  • arestații
genitiv-dativ singular
  • arestat
  • arestatului
plural
  • arestați
  • arestaților
vocativ singular
  • arestatule
  • arestate
plural
  • arestaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arestat, arestațisubstantiv masculin
arestată, arestatesubstantiv feminin
arestat, arestatăadjectiv

  • 1. (Persoană) care se află în stare de arest. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deținut închis
    • format_quote [Țăranii] au atacat vagonul cu arestați. DUMITRIU, B. F. 86. DLRLC
    • format_quote Arestatul nu era bosumflat la chip, ci arăta mai degrabă vesel. PAS, L. I 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi aresta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.