11 definiții pentru argăți
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
argăți [At: PANN, ap. HEM 1572 / V: (reg) h~, hăr- / Pzi: ~țesc / E: argat] (Înv) 1 vi A munci ca argat (1). 2 vi A sluji din greu și aproape pe degeaba în folosul cuiva. 3 vt A folosi pe cineva ca argat (1). 4 vt (Pex) A pune pe cineva la munci grele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGĂȚI (-ățesc) I. vb. intr. A face slujba de argat, a munci ca argat: el argățea pe la unii și pe la alții, ca să-și cîștige hrana vieții (ISP.). II. vb. tr. A sluji pe cineva ca argat: am venit să te argățesc o lună de zile fără simbrie (GN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat într-o gospodărie de moșier sau de chiabur. Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. Tranz. (Rar) Argății un bogătan Pînă crescut hăietan. CORBEA, A. 7. – Variantă: (regional) hargăți (SBIERA, P. 88) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
argățì v. 1. a lucra în folosul cuiva; 2. fig. a munci fără plată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARGĂȚI vb. IV v. argăți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
argăți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățesc, 3 sg. argățește, imperf. 1 argățeam; conj. prez. 1 sg. să argățesc, 3 să argățească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
argăți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățesc, imperf. 3 sg. argățea; conj. prez. 3 să argățească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
argăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățesc, imperf. 3 sg. argățea; conj. prez. 3 sg. și pl. argățească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
argăți, argățescverb
- 1. A munci ca argat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. DLRLC
- L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
- Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
- Argății un bogătan Pînă crescui băietan. CORBEA, A. 7. DLRLC
-
etimologie:
- argat DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.