aristocrat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ați, ~e / E: fr aristocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține aristocrației Si: aristocratic (1) Vz nobil. 3-4 smf, a (Persoană) care reprezintă aristocrația Si: aristocratic (2). 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) cu atitudine și ținută alese Si: aristocratic (3). corectat(ă)

*ARISTOCRAT sm., *ARISTOCRATĂ (pl. -ate) sf. Om de frunte, om ales în societate, de neam mare, nobil, boier [fr.].

ARISTOCRAT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. Persoană care aparține aristocrației. Jargonul nu ar fi oare limba reacționarilor, aristocraților... moldoveni? RUSSO, S. 75. ♦ (Adjectival; în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. Iată un balcon împodobit cu flori aristocrate: camelii, fucții (= fucsii)... și felurite roze. NEGRUZZI, S. I 323.

ARISTOCRAT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației. ♦ (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. – Fr. aristocrate (< gr.).

ARISTOCRAT, -Ă s.m. și f. Cel care aparține aristocrației. // adj. Distins, ales; aristocratic. [< fr. aristocrate].

ARISTOCRAT, -Ă s. m. f. cel care aparține aristocrației; (p. ext.) nobil. ◊ (adj.) aristocratic. (< fr. aristocrate)

ARISTOCRAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aparține aristocrației. [Sil. -to-crat] /<fr. aristocrate

aristocrat m. membru al aristocrației.

*aristocrát, -ă s. (d. aristocratic; fr. aristocrate). Partizan saŭ membru al aristocrațiiĭ, nobil, boĭer. Adj. Aristocratic. V. democrat.

aristocrat (desp. -to-crat) s. m., pl. aristocrați

aristocrat (-to-crat) s. m., pl. aristocrați

aristocrat s. m. (sil. -crat), pl. aristocrați

ARISTOCRAT adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. v. nobil.

ARISTOCRAT adj., s. 1. adj. ales, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.) 2. s. gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)

Aristocrat ≠ plebeu

ARISTO- „distins, nobil, perfect”. ◊ gr. aristos „cel mai bun, foarte distins” > fr. aristo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. aristo-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., persoană care aparține aristocrației; ~crație (v. -crație), s. f., pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de diferite privilegii; ~geneză (v. -geneză), s. f., procesul apariției de noi caractere de adaptare.