opțiuni
  • info

14 definiții pentru aroga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROGA, arog, vb. I. Tranz. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s’arroger, lat. arrogare.

AROGA, arog, vb. I. Tranz. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s’arroger, lat. arrogare.

aroga vr [At: I. NEGRUZZI, S. V, 45 / Pzi: 3 ~gă / E: fr s’arroger, lat arrogare] A-și atribui abuziv o calitate, un drept.

*AROGA (-og) vb. tr. A-și însuși ceva pe nedrept: cum poți d-ta să-ți arogi un asemenea drept? [fr. < lat.].

AROGA, arog, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A-și atribui sau a-și lua cu de la sine putere o calitate, un drept.

AROGA, arog, vb. I. Tranz. A-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. – Fr. s’arroger (lat. lit. arrogare).

AROGA vb. I. tr. A-și atribui un drept, o calitate etc. cu de la sine putere. [P.i. arog, conj. -ge. / < fr. arroger, cf. lat. arrogare – a reclama pentru sine].

AROGA vb. refl. a-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. (< fr. /s’/arroger, lat. arrogare)

A AROGA arog tranz. (drepturi, calități) A-și atribui cu de la sine putere. /<fr. (s’)arroger, lat. arrogare

arogà v. a-și însuși fără cuvânt, a lua pe nedrept.

*aróg, a -á v. tr. (lat. ár-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conj. ca ab-rog). Îmĭ însușesc, apuc pe nedrept: șĭ-aŭ arogat puterĭ extreme.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aroga (a-și ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi arog, 2 sg. îți arogi, 3 își arogă; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi arog, 3 să își/să-și aroge; imper. 2 sg. afirm. arogă-ți; ger. arogându-mi corectat(ă)

aroga (a ~) vb., ind. prez. 3 arogă

aroga vb., ind. prez. 1 sg. arog, 3 sg. și pl. arogă

arog, -rogă 3.

Intrare: aroga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aroga
  • arogare
  • arogat
  • arogatu‑
  • arogând
  • arogându‑
 singular plural
  • arogă
  • arogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arog
 (să)
  • arog
  • arogam
  • arogai
  • arogasem
a II-a (tu)
  • arogi
 (să)
  • arogi
  • arogai
  • arogași
  • arogaseși
a III-a (el, ea)
  • arogă
 (să)
  • aroge
  • aroga
  • arogă
  • arogase
plural I (noi)
  • arogăm
 (să)
  • arogăm
  • arogam
  • arogarăm
  • arogaserăm
  • arogasem
a II-a (voi)
  • arogați
 (să)
  • arogați
  • arogați
  • arogarăți
  • arogaserăți
  • arogaseți
a III-a (ei, ele)
  • arogă
 (să)
  • aroge
  • arogau
  • arogară
  • arogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aroga, arogverb

  • 1. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.