AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță; înfumurat, impertinent. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

arogant, ~ă [At: GALACTION, O. 302 / Pl: ~nți, ~e / E: fr arrogant] 1-2 smf, a (Persoană) care se poartă cu aroganță. 3 av Cu aroganță. 4 a Care trădează aroganță.

*AROGANT, -TĂ adj. sm. f. Înfumurat, semeț, trufaș, obraznic: mi-a vorbit cu un ton ~ [fr. < lat.].<!-- lat.].</p-->

AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. Care se poartă cu aroganță, cu semeție; obraznic. V. semeț.

AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță. – Fr. arrogant (lat. lit. arrogans, -ntis).

AROGANT, -Ă s.m. și f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans].

AROGANT, -Ă adj. (și s.) care manifestă aroganță. (< fr. arrogant, lat. arrogans)

AROGANT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este fudul, înfumurat; care se poartă cu aroganță; îngâmfat; înfumurat. /

arogant a. care se crede mai presus ca alții. ║ adv. obraznic.

*arogánt, -ă adj. (lat. árrogans, -ántis). Obraznic, țanțoș. Adv. În mod arogant.

arogant adj. m., pl. aroganți; f. arogantă, pl. arogante

arogant adj. m., pl. aroganți; f. arogantă, pl. arogante

arogant adj. m., pl. aroganți; f. sg. arogantă, pl. arogante

AROGANT adj. v. obraznic.

AROGANT adj. impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (O atitudine ~.)

Arogant ≠ modest, simplu