14 definiții pentru aromat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – V. aroma.

aromat2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: aroma] 1 a Care conține arome (4). 2 a Care are aromă (1) Si: aromatic, binemirositor, parfumat. 3 sf (Înv) O băutură aromată.

*AROMAT1 adj. Ce are aromă: dîndu-le... vinuri ~e în cupe de aur (VLAH.).

AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.

AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă. Ceai aromat.Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. ◊ (Poetic) Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25.

AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.

AROMAT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspînditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].

AROMAT2, -Ă adj. cu aromă. (< aromă)

AROMAT1 ~tă (~ți, ~te) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. ~at

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aromat1 adj. m., pl. aromați; f. aroma, pl. aromate

aromat1 adj. m., pl. aromați; f. aromată, pl. aromate

aromat adj. m., pl. aromați; f. sg. aromată, pl. aromate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROMAT adj. v. înmiresmat.

AROMAT adj. aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (Flori ~.)

Intrare: aromat (adj.)
aromat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromat
  • aromatul
  • aromatu‑
  • aroma
  • aromata
plural
  • aromați
  • aromații
  • aromate
  • aromatele
genitiv-dativ singular
  • aromat
  • aromatului
  • aromate
  • aromatei
plural
  • aromați
  • aromaților
  • aromate
  • aromatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aromat, aromaadjectiv

  • 1. Care are aromă, cu aromă; parfumat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ceai aromat. DLRLC
    • format_quote Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. DLRLC
    • format_quote poetic Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. DLRLC
    • format_quote Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25. DLRLC
etimologie:
  • vezi aroma DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.